Visul meu din departari

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Visul meu din departari

Poti face ca umbra ta sa fie cu capul mare, nasul lung, maini imense sau cu picioare scurte; poti sa-ti faci un piept bombat pe umbra... Cum vrei... Ceea ce este ciudat e ca, oricum te-ai intoarce, indiferent de miscarea pe care o faci, umbra ta e intotdeauna in proiectie oblica. De fiecare data face unghi cu tine, ascutit sau obtuz, depinde de ce parte a corpului tau o iei de referinta...

Nu m-a interesat niciodata sa masor unghiul. Eu cautam de fapt umbra aceea verticala, care face unghiul zero si se confunda cu propriul trup....Din vreme in vreme, atunci cand stau in intuneric, ma intreb daca si aici sunt umbre. Sunt..., dar nu ale noastre. Sunt, pentru ca le simt. Umbre straine, ce vin din trecutul altcuiva. Umbre pentru care lumina nu are nici o valoare, nu le poate schimba. Si este trist ca o astfel de umbra cade la fel de vertical peste tine, ca aceea pe care o caut... Si te striveste, te copleseste cu greutatea ei.

Iti tine mintea intr-un cleste din care parka nu ai scapare, te apasa atat de tare, incat iti striveste pieptul, iti sfarama inima. Iti fugareste visele si sperantele, alunga totul din tine, te goleste si se insinueaza ea in tine, viclean la inceput, apoi atat de acut si dureros ca-ti amorteste tot trupul si nu mai simti nimic. Nu mai simti decat umbra aceea in tine. Nimic altceva...Da, iesisem la o plimbare. Un gand, un impuls nascut dintr-un sentiment nedeslusit de teama m-a determinat sa ies din casa.

Uneori facem lucruri aparent fara importanta, dar nu realizam decat mai tarziu ca ele sunt indemnuri venite din subconstient... M-am plimbat ceva vreme pe strazile cunoscute, dar apoi am simtit nevoia subita de a intra in parcul acela parasit, unde mai fusesem de cateva ori si stiam ca e plin de fantasme. Am dat la o parte poarta ruginita, ce a scrasnit surd, si mi s-a infatisat un peisaj dezolant, de parca toate Furiile trecusera pe-acolo. M-am infiorat tot, gandindu-ma cu
tristete ca nimeni nu va veni vreodata aici sa sadeasca flori...

Era o liniste cumplita si eram singur. Asteptam sa se intample ceva. Fosnetele copacilor, misterioase ca niste voci in surdina, susurul nelinistit al ierburilor culcate salbatec de vant imi dadeau de stire ca sunt forme nedeslusite in jurul meu. Nu le vedeam, dar am ajuns sa le simt prezenta. « mai multe referate din Diverse