Vipere

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Vipere

La şerpii veninoşi propriu-zişi, aparatul care produce veninul este mai dezvoltat şi se deosebeşte esenţial de acela al celorlalţi şerpi veninoşi. Cele două jumatăţi ale maxilarului superior s-au redus fiecare la câte un mic os, care poartă un dinte mare, îndoit înapoi, ca un pumnal. Acesta este străbatut în toată lungimea lui se un canal ce se termină, cu puţin înaintea vârfului dintelui printr-o deschizătură fină. Când botul este închis, dintele de pe maxilarul superior este înclinat posterior şi intră într-o teacă a mucoasei.
Când vipera deschide botul şi vrea sa muşte, osul tranvers este împins înainte, apăsînd în sus maxilarul superior învecinat, ceea ce face ca dintele veninos să se ridice. Prin apăsarea musculaturii craniului, veninul este împins din glanda de venin şi prin muşcatură ajunge în rană. Strâns lipit de fiecare dinte veninos se găseşte câte un dinte de rezervă, care înlocuieşte dintele principal, dacă acesta este pierdut dintr-un motiv oarecare.
Pe lângă aparatul veninos mai există diferite caracteristici, care deosebesc o viperă de un şarpe neveninos. Capul unei vipere este mai îngroşat la ceafă, din cauza glandelor veninoase situate în acea parte, şi, privit de deasupra are un contur aproape triunghiular. Corpul este gros, coada scurtă (şi mult mai subţire decât corpul), bine distinctă de corp, iar placa anală este întreagă. La şerpuire, odulaţiile corpului sunt mai strânse la vipere decât la ceilalţi şerpi. Ele se mişcă încet, dar printr-o proiectare bruscă a capului înainte, îşi înfing dinşii veninoşi în pradă « mai multe referate din Biologie