Utopie si revolutie - Roumaine

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Utopie si revolutie - Roumaine

Bertrand Barere, fruntas revolutionar de la 1789, evoca in memoriile sale momente de absolut inocenta teatralitate - ca procesiunea parizienilor care cereau in 1792 moartea lui Louis XVI -, in care oratori iscusiti, cu vocatie de actor complet, aduceau massele in delir ; de asemenea, ca observatie generala, Barere retinea pura asumare teatrala de roluri de catre revolutionari. In fine, englezul Samuel Romilly, participant la Revolutia franceza, isi amintea dupa citeva decenii aceeasi obsesie a teatrului, prezenta la toata lumea, indiferent de rang si educatie ori conAZvingeri politice.

Francezii isi atribuiau intr-un mod fantezist roluri foarte consistente, imaginindu-si ca sint cheia istoriei si asteptind parca aplauze, fara a se ingriji mereu de semnificatia reala a vorbelor si faptelor: "The most important transactions were as nothing, but as they had relation to the figure which each little self-conceited hero acted in them. To attract the attention of all Paris, or of all France, was often the motive of conduct in matters which were attended with most momentous conse-quences"37. Nu e deplasat sa intelegem in aceasta lumina multe episoade revolutionare, ca si unele formule memorabile ; de exemplu, Saint-Just, histrioAZnicul Saint-Just, care-si schimba cu rapiditate experta atitudinile, spunind:

"Que les hommes revolutionnaires soient des Romains". Iar cind instiAZtutiile Terorii functionau din plin, talentul dramatic era o conditie a supravietuirii ; ca sa mori, era sufiAZcient sa te abati pentru o clipa de la scenariul oficial, mai ales de la textul acestuia, limba ideologizata - in public sau in intimitate, abaterea era oricum descoAZperita, ca parole eretica, scapata din strinsoarea unei langue care prefigura viitoarea langue de bois (delatiunea devenise datorie de onoare).

Istoria avea de invatat de la dramaturg (iar autorii scenariului revolutionar, in radicalismul lor fondator, retraiau timpul auroral al paradigmei teocentrice), filozoful era dezmintit de istorie : printr-o ironie cruda, Rousseau esuase in critica teatrala inainte de a esua in critica sociala. Scriindu-i in 1758 lui d'Alembert cu privire la teatru, filozoful atit de pretuit de revolutionarii tuturor timpurilor moderne se lepada de Moliere, aproape la fel cum se lepadase Platon de Homer. Propunind transparenta sociala absoluta (o obsesie eterna a utopismului, o premisa esentiala a totalitarismului) fara sa cintareasca prea mult consecintele, Rousseau il condamna pe actor, acest individ care se falsifica mereu, aparindu-ne drept altceva decit este. « mai multe referate din Istorie