Umanismul lui Baudelaire

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Umanismul lui Baudelaire

Aceasta trasatura severa a liricii lui Baudelaire a fost numai in parte, sau deloc, mentionata de catre cei peste o suta de traducatori si interpreti romani ai poeziei marelui damnat. S-a insistat prea mult, aproape in mod absurd, in latura maladivului expresiei, a satanismului ideilor, lasand, parca, in mod deliberat, in umbra aceasta viguroasa implicare in socialul vremii, pe care Baudelaire l-a tratat cu un simt al umanului deosebit de acut.

Asa se face ca in finalul poemei de inceput a Florilor raului - Benediction - el isi asociaza (cu ironie amara!) pe acest - Hypocrite lecteur! - mon semblable, mon frere!, spre a-si sustine in fata societatii asprimea observatiilor.Chip de inger luminos si intunecat totodata, Charles Baudelaire ocupa in lumea sa si in lumea moderna a poeziei franceze (si nu numai!) un loc special. Multele parti intunecoase, nascute din accidente ale vietii sale nefericite, au fost, in mod surprinzator, scoase din biografia sa; dar aceste umbre se risipesc si, prin el insusi, poetul isi consolideaza eternitatea aratandu-ni-se, in sfarsit, ca un exemplu de curaj si de pura virtute creatoare.

As vrea sa insist asupra acestei decantari, asupra acestei limpeziri profunde ce s-a implinit deja, asupra eliminarii, cu timpul, a nuantei satanice, a terifiantului atractios, care-i placea poetului, dar care nu coincidea in mod necesar cu principala-i tendinta, cu misiunea sa literara. Am fost si sunt tentat (in continuare) sa demonstrez prin Baudelaire o forta spirituala de luminoasa grandoare. Aceasta forta, datorata admirabilei sale limbi, face din Baudelaire un geniu francez al Poeziei si, poate, primul al istoriei poetice.

Cand se va pune in valoare dramatismul secolului XIX (mostenire a Revolutiei de la 1848), anuntand din toate partile abisurile Frantei secolului XX, debordand de viata si de disperare, cand se vor vedea, in sfarsit, maretia si virtutile acestei epoci, atunci Charles Baudelaire va fi considerat, pe drept, initiatorul unei arte poetice ascunse, daruit intru totul esentialului, deschizand omului cunoasterile cele mai cuprinzatoare ale fiintei sale; aceasta descoperire si aceasta noua eternizare a chipului acelei epoci vor fi, prin opera lui Baudelaire, franceze. Ceea ce romantismul german figurase, ceea ce acesta indulcise prin joc si imaginatie, Baudelaire - in continuarea lui Nerval - ataca in mod direct, in concretul sau propriu.

Fiindca geniul francez este, se stie, un geniu concret. Baudelaire si-a trait dureros opera si in acest fel a facut opera reala. Deghizarile sale, paradoxurile prin care Baudelaire ascundea aceasta operatie tin de prudenta spiritului sau, ba chiar de indrazneala pe care operatia cu pricina o necesita. Toate acestea, dupa cum se stie, n-au impiedicat condamnarea publica a lui Baudelaire in acea epoca de dezmat si de o aureola indoielnica. « mai multe referate din Romana