Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara de Vasile Voiculescu

Ca in toata lirica scriitorului, eul poetic isi traieste cu voluptate caderea sub timp, abandonul, singuratatea, durerea, umilinta - toate, limpezite acum si transfigurate in stralucrea (compensativa) a gloriei adorarii fiintei iubite. El stie, ca intotdeauna, ca inu poate atinge sublimul decat lasand fortele care-l sfasie sa atinga limita suprema a intensitatii lor - paroxismuli (St. Aug. Doinas, 1999).

O atare atitudine si expunere a eului este in chip fericit convergenta cu traditia sonetului european, care vrea ca nivelul tematic al speciei sa corespunda unui proiect exaltant, sa transporte spiritul si simturile, sa incadreze formal tablouri pe care miscarea strofica a poemului sa le conduca de la grade ridicate de generalitate la particularul unicatului unei experiente liminale. Eug. Simion indentifica aici iun mod ingenios livresc de a imagina ceea ce am putea numi la Voiculescu figura consistentei si a pasiunii esuatei (Eug. Simion, 1976), cu observatia ca livrescul nu ucide emotia in asemenea itraduceri imaginarei, ci o pune in cuvant, o rosteste astfel incat violenta ei sa nu riste limitele rostirii inaugurate.

Miza Ultimelor... nu este patetismul rece, neoclasic, elegant pe care l-ar putea presupune o referinta (ce ar fi totodata o reverenta) culturala aulica, ci asumarea constiintei livresti a modernismului, dimpreuna cu revelarea insuficientei limbajului uman, confruntat cu sentimente coborate din transcendent asupra fragilei fiinte cuvantatoare care este poetul.De-aceea, lectura lor poate oricand sa oscileze intre a vedea intr-insele un ciclu al iubiri fara seaman, ca si consemnarea unei experiente poetice, o ars poetica ambiguu deghizata intr-o ars amandi pe care, complice, cititorul cunoscator al modelelor invocate, o va descifra din spectacolul mastilor si al hieroglifelor livresti.

Daca fiecare text este lucrat cu rafinamente de mestesugar ori de giuvaergiu al unui stil arhaizant prin greutatea de referinte practicate, in schimb din ansamblul ciclului se degaja o impresie de isinteza ce poate fi descifrata la trei nivele: primul este nivelul uman, al anecdotei biografice, al inregistrarii de sentimente si al reactiilor pasionale; al doilea este nivelul simbolic, tinand de relatiile afective si intelectuale ale creatorului cu obiectul creatiei, iar al treilea este nivelul cunoasterii metafizice, al initierii in formele de comunicare cu universul, nivel mascat de drama reala din celelalte doua, mai repede accesibile.

Geniul lui Voiculescu sta in capacitatea, unica in literatura noastra, de a face aceasta triada senisbila in unitatea fiecarui sonet, pe care concomitent il organizeaza la nivelul formal al aparentelor dupa principiul dual al luptei intre contrariii (R. Sorescu, 1979).
Mitologia completa a erosuluii (I. Apetroaie, 1975) din Ultimele... este concretizata in teme prestigioase ale traditiei eruopene: androginul, perechea (sonetele 10, 13, 36, 44), gelozia si tradarea (sonetele 47, 53, 73, 85, 88), minciuna iubirii (sonetul 27) dar si forta ei transfiguratoare (sonetele 31, 32, 33 etc.) ce se deschide spre tema alchimica, unde intalneste aurul, intruparea « mai multe referate din Romana