Tristan Tzara

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tristan Tzara

SOCIETATEA CULTURAL - LITERARÃ
,,TRISTAN TZARA"

În toamna anului 1991, în Moineºti, lua fiinþã o societate cultural - literarã botezatã dupã numele unui moineºtean celebru, probabil cel mai cunoscut în întreaga lume, Tristan Tzara.

Iniþiativa i-a aparþinut d-lui prof. Vasile Robciuc, care a reuºit nu numai sã catalizeze activitatea acestei societãþi ci ºi sã adune în jurul ei o sumedenie de membri de onoare din întreaga lume.

Societatea ºi-a propus ca ,,manifest" cinstirea prin cele mai variate mijloace a memoriei moineºteanului Tzara, dar ºi a altor oameni de culturã români legaþi de zona Bacãului . Din iniþiativa personalã a d-lui prof. V. Robciuc, asociaþia a realizat antologii, a publicat studii, a dezvelit plãci memoriale, a deschis o librãrie, s-a luptat sã ridice ºi a ridicat un monument dedicat poetului.

Cel mai prestigios monument a fost cel intitulat ,,DADA" , realizat de sculptorul german de origine românã INGO GLASS. Monumentul are 25m lungime, 2,6m lãþime ºi 10m înãlþime, cântãrind 120 tone, o combinaþie de oþel ºi beton, aflat la intrarea în municipiul Moinesti, pe drumul national dinspre Bacãu.

In cursul anului 2006, pe data 16 aprilie, fosta ºcoalã generalã nr. 8, din cartierul Gãzãrie al municipiului Moineºti, a fost numitã ªcoala Generalã ,,Tristan Tzara", în memoria celui care are meritul de a fi fost un cetãþean de onoare al municipiului. Ceremonia s-a desfãºurat în prezenþa d-nei Rodica Radian Gordon, ambasador al statului Israel.


Veriºoarã, fatã de pension

,,Veriºoarã, fatã de pension, îmbrãcatã în negru, guler alb,
Te iubesc pentru cã eºti simplã ºi visezi
ªi eºti bunã, plângi, ºi rupi scrisori ce nu au înþeles
ªi îþi pare rãu cã eºti departe de ai tãi ºi cã înveþi
La Cãlugãriþe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rãmas pân'la vacanþã iar le numeri
ªi þi-aduci aminte de-o gravurã spaniolã
Unde o infantã sau ducesã de Braganza
Stã în rochia-i largã ca un fluture pe o corolã
ªi se-amuzã dând mâncare la pisici ºi aºteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali ºi alte animale mici
Pasãri ce-au cãzut din cer
ªi lungit lângã fotoliul ce-i în doliu
Jos - subþire ºi vibrând - stã un ogar
Ca o blanã de herminã lunecatã de pe umeri.
Dânsa vrea sã o ridice dar
κi aduce aminte ºi îºi mângâie colierul de pe gât
Pentru cã zãreºte cavalerul - ºi atât:
Se apropie de bancã sora Beatrice sau Evelina
Profesoarã de istorie sau de greacã ºi latinã
O, de ce trec zilele aºa de rar...
Frunzele ºi florile cad ca foile din calendar;
Viaþa-i tristã, dar e totuºi o gradinã!
ªi Infanta sau Ducesa de Braganza
Iar adoarme sau îºi pierde importanþa - cãci tu numeri
Zilele ce-or sã rãmânã - socotind de mâini pân'la vacanþã

Eu încep din nou scrisoarea ºi îþi scriu: Ma chère cousine
Je croyais hier entendre dans ma chambre ta voix tandre et
câline".


Vacanþã în provincie

,,Pe cer pãsãrile nemiºcate
Ca urmele ce lasã muºtele
Stau de vorbã servitori în pragul grajdului
ªi-au înflorit pe cãrare rãmãºiþele dobitoacelor

Trece pe stradã domnul în negru cu fetiþa
Bucuria cerºetorilor la înserare
Dar am acasã un Polichinelle cu clopoþei
Sã-mi distreze întristarea când mã-nºeli

Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curatã
Spune-mi, servitoare bãtrânã, ce era odatã ca niciodatã,
ªi tu veriºoarã cheamã-mi atenþia când o sã cânte cucul

Sã ne coborâm în râpa
Care-i Dumnezeu când cascã
Sã ne oglindim în lacul
Cu mãtãsuri verzi de broascã

Sã fim sãraci la întoarcere
ªi sã batem la uºa strãinului
Cu ciocul pasãrilor în coajã de primãveri
Sau sã nu mai mergem nicãieri
Doliu alb la fecioara vecinului".


Vino cu mine la þarã

,,Casã în construcþie cu ramuri uscate, ca pãianjenii, în schele
Înalþã-te în ceruri cu seninãtate
Pânã când norii þi-or sluji de perdele
ªi stelele: mulþãmirea lãmpilor pe balcoane înserate.

Între doi castani împovãraþi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea oraºului, pe deal
Mormintele ca viermii se târãsc.

Docarul galben ne aºteaptã în faþa gãrii
În mine se rup trestii cu foºnet de hârtie
Vreau sã mã sfârºesc încet de-a lungul þãrii
ªi sã-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.

Rãtãcesc prin pãdure
Cerºetori þigani cu barbã de cenuºã
Cã þi-e fricã dacã-i întâlneºti
Când îºi freacã soarele pleoapa pe poteci.

Cãlare o sã mergem zile întregi
O sã poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.

Sub nuci - pe unde trece vântul greu ca o grãdinã de fântâni
O sã jucãm ºah
Ca doi farmaciºti bãtrâni
ªi sorã-mea o sã citeascã gazetele în hamac...

Ne-om dezbrãca pe deal în pielea goalã
Sã se scandalizeze preotul, sã se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu pãlãrii mari de paie
O sã facem baie lângã roata morii
Sã ne întindem la soare fãrã sfialã
ªi-or sã ne fure hainele ºi-o sã ne latre câinele..."

Gârceni, 1915 « mai multe referate din Romana