Trasaturile prozei fantastice referire la o opera studiata - subiecte bacalaureat

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.05

nivel: Liceu

În acest punct, planul prezentului este părăsit temporar, cele câteva amănunte legate de trecutul hanului pregătind insertia elementului fantastic: proprietarul fusese un anume Mânjoală (care murise), afacerea fiind condusă acum de soția sa. Femeie vrednică și pricepută, aceasta își plătise datoriile, reparase clădirea, ba chiar se spunea că ar avea și bani.

O întâmplare misterioas[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Trasaturile prozei fantastice referire la o opera studiata - subiecte bacalaureat

În acest punct, planul prezentului este părăsit temporar, cele câteva amănunte legate de trecutul hanului pregătind insertia elementului fantastic: proprietarul fusese un anume Mânjoală (care murise), afacerea fiind condusă acum de soția sa. Femeie vrednică și pricepută, aceasta își plătise datoriile, reparase clădirea, ba chiar se spunea că ar avea și bani.

O întâmplare misterioasă pregătește apariția fantasticului: odată, când niște tâlhari au atacat hanul, ca prin minune, unul dintre ei a căzut mort (tocmai când „a tras cu sete” cu toporul în poartă), oar fratele lui a rămas mut. Intervenția unei forțe obscure, chemate parcă de cineva, nu se oprește aici: când hangița a început să strige, jandarmii erau deja la poartă, parcă ar fi fost preveniți.

Revenind în prezent, naratorul descrie momentul în care ajunge la han, în curtea plină de oameni și de focuri (ultimele sugerând, mai târziu un spațiu malefic, de infern). Hangița (Marghioala) aflată lângă un cuptor, cunoaște ținta drumețului (de aparcă ar fi înștiințat-o cineva despre asta). În preajma văduvei, tânărul simte o ispită demonică („m-a împins dracul s-o ciupesc”), pregătind astfel terenul pentru întâlnirea cu Necuratul.

Camera în care este invitat câlătorul în încântă: totul este alb, o căldură plăcută în cuprinde, dar lipsesc icoanele. Când oaspetele se așază la masă (făcându-și cruce, ca totdeauna), se aude „răcnetul” unui cotoi care năvălește pe ușă, afară, lăsând aerul rece să intre și să stingă lampa.

Mai târziu, în timp ce naratorul era servit cu o cină îmbelșugată, afară se stârnește o vijelie cumplită (chemată de ucigă-l crucea, la porunca hangiței).Hotărât să ajungă la logodnica sa, Fănică se pregătește de plecare, observând prea târziu că hangița îi ținea căciula în mână, uitându-se adând în fundul ei. Efectele vrăjitoriei vor apărea destul de curând: „Mergând cu capul plecat ca să nu mă-nece vântul, începui să simț o durere la cerbice, la frunte și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi (…). Căciula parcă mă strângea de cap ca o menghinea…”.

Înghețat până la oase, tânărul încearcă să-și continue drumul, dar calul „sforăie și se oprește pe loc ca și cum ar veda în față o piedică neașteptată”. Obstacolul se vădește a fi un ied (de culoare neagră) care zburdă în fața calului tot mai speriat. Atunci când drumețul face imprudența de a pune iedul într-o desagă, pe spinarea calului, animalul înnebunit dârdâie și aleargă năucit, peste gropi și bușteni, înapoi spre han.

Trântit jos din goana nebună a calului, tânărul Fănică este găsit de un pândar; acum află, stupefiat, că rătăcise vreo patru ore în jurul hanului, reținut parcă de o mână nevazută. Grăbit să se întoarcă în spațiul malefic („În câțiva pași am ajuns la poartă”), naratorul găsește iedul negru, pe prag, animalul intrând în odaie și culcându-se cuminte sub pat.

Tânărul este luat cu forta de pocovnic, dar se întoarce de trei ori și numai după ce se purifică, timp de patruzeci de zile, la un schit, se cumințește și acceptă căsătoria. Mult mai târziu, naratorul află că hanul a ars, iar hangița și-a găsit sfârșitul în flăcări. În sens larg, prin fantastic se înțelege ceea ce este creat de imaginație, irealul, supranaturalul.

În nuvela „La hanul lui Mănjoală” fantasticul apare ca o ruptură în ordinea firească a întâmplării și implică prezența diavolului (cu care hangița avea legături): odaia fără icoane, ușa care se trântește atunci când drumetul își face cruce și incendiul final fac din han un spațiu apartinând Infernului și protejat de Satana. Tot așa, cotoiul și iedul sunt întrupări ale diavolului și păzitori ai spațiului malefic: ultimul dispare din âmp atunci când pândarul rostește formula consacrată („Ucigă-te toaca, duce-te-ai pe pustii!”) și se refugiază în spațiul protector al hanului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.