Traditionalism-In gradina ghetsimani - Bacalaureat

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Traditionalism-In gradina ghetsimani - Bacalaureat

În aceeaºi strofã portretul lui Iisus se dezvoltã romantic printr-o cromaticã specificã sugerând dualitatea („Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul”).

Figurile de stil impresioneazã doar prin retoricã sau prin selecþia lexicalã. Nuanþele de superlativ absolut sunt obþinute prin inversiuni ºi prin analogii romantice („amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna”). Totuºi, în aceastã metaforã a furtunii se poate sesiza o abatere spre modernism, în sensul folosirii conceptului de Deus absconticus (un Dumnezeu care ºi-a întors faþa de la lume, de la propria creaþie, chiar ºi de la propriul fiu, dar care nu acceptã împotrivirea în faþa destinului).

Cea de-a doua strofã abundã în cuvinte cu valoare intrinsecã de superlativ: „o mânã nenduratã”, „grozava cupã”, „infama bãuturã”. Tehnica folositã este cea a gradaþiei ascentele: imaginile se organizeazã gradat, spre hiperbolã: „ºi-o sete uriaºã stã sufletul sã-i rupã”.

Ce-a de-a treia strofã acumuleazã efecte sinestezice, preluând de la
simboliºti jocul imaginilor senzoriale „în apa ei verzuie jucau sterlici de miere”. Cele douã imagini tind sã formeze în manierã modernistã un oximoron: „sub veninul groaznic simþea cã e dulceaþã”.

Punctul de maximã tensiune liricã în aceastã strofã se concentreazã asupra geniului care în continua zbatere pentru a realiza o operã care învinge timpul îºi abandoneazã natura umanã („Bãtându-se cu moartea, uitase de viaþã”) – realizeazã un portret al geniului în luptã cu timpul. Este o metaforã subtilã care pune însã în valoare, în manierã romanticã, problematica geniului.

Pe aceeaºi direcþie romanticã se construieºte ºi ultima strofã.
Astfel peisajul absoarbe starea de luptã interioarã a omului de geniu (asimilat aici cu Iisus). Se obþine un efect modernist, acela de paradox, prin rãsturnare sau convertirea valorilor. Peisajul este desacralizat ºi aceastã grãdinã a liniºtii se transformã într-un spaþiu al frãmântãrii (vraiºtea grãdinii).

Este un moment de crizã, surprinsã metaforic, nu doar la nivelul neînþelegerii sacrificiului, ci ºi la nivelul efectului pe care îl suportã întreaga lume – desacralizarea / prãbuºirea în neant.
Ultimul vers devine astfel o metaforã pentru sfârºitul iminent al lumii / apocalipsa: „Ulii de sarã dau roate dupã pradã”. Imaginea e violentã ºi agreseazã postura unui Iisus biblic conceput tradiþionalist.

De aceea, deºi construitã pe formule gândiriste / tradiþionaliste, poezia lui Voiculescu dovedeºte cã modernismul contamineazã gândirea ºi sensibilitatea creativã a poetului interbelic.
« mai multe referate din Romana