Titu Maiorescu si Junimea. O cercetare asupra poeziei de la 1867

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Titu Maiorescu si Junimea. O cercetare asupra poeziei de la 1867

Cât despre "O cercetare criticã asupra poeziei de la 1867" :"Poezia,ca toate artele este chematã sã exprime frumosul spre deosebire de ºtiinþã care se ocupã de adevãr." Ideea:deosebirea între artã ºi ºtiinþã,rolul poeziei ºi al ºtiinþei. În concepþia lui Maiorescu,"ideea sau obiectul exprimat prin poezie este întotdeauna un simþãmânt sau o pasiune ºi niciodatã o cugetare exclusiv intelectualã". Ideea:ideea din poezie este reprezentatã de sentimente.

"Limba este materia primã a literaturii,aºa cum piatra sau bronzul pentru sculpturã, culorile pentru picturã,sunetele pentru muzicã". Din punctul de vedere al lui Titu Maiorescu existã cuvinte poetice ºi nepoetice.Unele trezesc imagini sensibile,altele nu. "Observãri polemice"este unul din studile critice cele mai închegate.Autorul nu este antitradiþionalist,dar critica lui Maiorescu este pertinentã acolo unde exagerarea ºi entuziasmul supervicial tind sã strâmbe adevãrul.

"Poeþi ºi critici"-unul dintre cele mai controversate ale lui Ttu Maiorescu.Esenþa criticului de a fi flexibil la impresile poeþilor.Esenþa poetului este de a fi inflexibil în propria sa impresie. A fãcut aprecieri despre:

Vasile Alexandri:
-"cap al poeziei noastre literare".Apreciazã calitatea sa de culegãtor ºi de poet ce a scris "doine ºi lãcrimioare".Elogiazã volumul "Pasteluri" pe care îl considerã "podoabã a literaturii noastre însufleþite de simþire curatã ºi puternicã a naturii".Observã cã acestea "sunt scrise într-o limbã frumoasã"."Rapsod al evenimentelor epocii în care a trãit".

Andrei Mureºian:
-a scris multe versuri dar s-a fãcut cunoscut prin publicarea "Deºteptãrii României".
Octavian Goga:
-publicase volumul "Poezii " în 1805 ºi îl propune pentru premierea academiei. Elogiazã forma frumoasã a versurilor,emoþile izvorâte din viaþa naþionalã.

Ioan Slavici:
-"Prin nuvele a dat bãtrânei Europe prilejul unei emoþii esteticedin chiar izvorul cel curat al vieþii poporulut nostru".
Ion Creangã:
-era considerat un mare povestitor pe care îl putea aºeza alãturi de Floubert,Niev ºi Dickens.

Mihail Sadoveanu:
-Este original prin:tipologie,descriere de naturã,umor sobru,fond naþional,valoare moralã. Referirile sunt fãcute la "Dureri înãbuºite","Crâºma lui Moº Precu","Povestiri","ªoimii" etc.

Junimea

Junimea=societate culturarã constituitã la Iaºi prin 1863-1864,dupã opinia fondatorilor ei,cinci tineri intelectuali:Titu Maiorescu,Petre Carp,Iacob Negruzzi,Vasile Pogor ºi Theodor Rosetti pe care afinitãþile dintre personalitãþile lor îi unesc într-un cenaclu în care se dezbat public probleme culturale de seamã din epoca de dupã 1860:probleme de ortografie ºi limbã,proiectarea unei antologii de poezie româneascã,organizarea unor conferinþe prin care sã rãspândeascã în public o serie de cunoºtinþe istorice,politice,economice ºi de culturã. Junimea reprezintã cea mai importantã grupare literarã din cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.Tudor Vianu apreciazã cã Junimea reuneºte cele mai mari personalitãþi intelectuale ale vremii.

Istoric:
1.1864-1874 cu un caracter polemic,vizând problemele legate deculturã,literaturã,limbã.
2.1874-1885 etapa formãrilor marilor clasici : Eminescu,Creangã,Caragiale,Slavici etc. .In 1870-1890 literatura atinse apogeul în cele trei compartimente ale sale:prozã,poezie ºi dramaturgie=epoca nmarilor clasici.
3.dupã 1885,"Junimea" ºi redacþia de la "Convorbiri literare" se mutã la Bucureºti.Revista cerceteazã înspecial filozofia,istoria,geografia;dobândeºte un caracter academic.

Convorbiri literare=revista cu cea mai mare longevitate;apare între 1867 ºi 1944, constituind cel mai important moment al presei româneºti.
Perioade:
1.1867-1886 reprezintã perioada de glorie.
2.1886-1944 apare la Bucureºti,avându-l ca redactor pe Iacob Negruzzi,predând apoi conducerea unui comitet format din foºti elevi ai lui Titu Maiorescu(Mihail Dragomirescu,Simon Mehedinþi,P.P.Negulescu,Rãdulescu-Motru).

Scopul revistei:
-rãspândirea spiritului de criticã literarã autenticã.
-încurajarea liteaturii naþionale.
-combaterea imitaþilor operelor strãine.

Colaboratori:
-Mihai Eminescu publicã majoritatea poeziilor sale.
-Ion Creangã "subpublicã" primele trei pãrþi ale "Amintirilor" ºi poveºti.
-Ion Luca Caragiale "subpublicã" majoritatea comediilor sale.

-Ioan Slavici publicã nuvele ºi poveºti.
-Vasile Alecsandri,George Coºbuc,Panait Cerna,Octavian Goga,Dinu Zamfirescu,
I.Al.Brãtescu Voineºti ºi alþi scriitori reprezentativi ai vremii.

Asemãnîri cu paºoptiºtii:
-dorinþa de a realiza o culturã ºi o civilizaþie autentic româneascã,dar cu deschidere spre Europa.
-pãstrarea elementului autohton naþional(nu prin imitaþie).

Deosebiri faþã de paºoptiºti:
1.atitudine:
paºoptiºti:exaltare,frenezie.
junimiºti:spirit critic,analitic,mãsurã,luciditate.

2.vârstã:
paºoptiºti:aproape adoleºcenþi.
junimiºti:tinereþe maturizatã.

3.configurare esteticã:
paºoptiºti:romantism.
junimiºti:adaugã romantismului elemente clasiciste dar ºi realism în stadiul incipient.

O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867

Prima iesire a lui Titu Maiorescu in campul criticii literare sta totusi sub semnul comprehensiunii. inainte de a nega, de a inlatura cu bine stiuta vehementa (a se vedea "in laturi!", 1886), criticul explica, ofera, din stiinta sa estetica, nutrita la filozofia germana, invatatura si altora, creatorilor de frumos. Stabileste, prin urmare, limitele inalte pe care trebuie sa le atinga o opera literara, ilustrandu-le cu exemple din creatia anterioara, din Ienachita Vacarescu, Grigore Alexandrescu, Andrei Muresanu, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, negand, de cele mai multe ori, prin omisiune.

De altfel, dupa cum mentioneaza criticul in prefata de la editia intai, "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867" se dezvolta in paralel cu intentia societatii Junimea de a alcatui o antologie poetica romaneasca, neimplinita insa, fiindca "din miile de poezii cetite, societatea nu a putut alege un numar suficient pentru a compune un volum", "dintr-o colectiune de poezii frumoase" iesind "o critica de poezii rele". Cand si cand insa criticul coboara in "aceasta infirmerie a literaturii romane" pentru a ilustra modul cum nu trebuie sa se scrie poezie, in acest fel, Titu Maiorescu este primul mare critic; din literatura romana care face delimitarile si ierarhizarile necesare in domeniul estetic.

Daca Mihail Kogalniceanu promova romantismul ca modus vivendi pentru scriitorul roman, influentat indeosebi de romanticii francezi, incercand sa elimine "productiile fara valoare", Titu Maiorescu elaboreaza teoria formelor fara fond si a inaltarii impersonale prin arta, criterii care, declarate sau nu, il vor conduce in intreaga activitate critica. O poezie nereusita este, de fapt, o "forma fara fond", pe care criticul o respinge fara clementa. "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867" este o lectie de estetica aplicata pe text, o perfecta ilustrare a teoriilor kantiene si hegeliene (Hegel, "Despre arta si poezie") asupra continutului si rolului artei in raportul dintre om si lumea inconjuratoare.

Ca orice ana, obiectul poeziei are o substanta materiala si una metafizica, ideala, cele doua parti avand o functie conativa de intelegere a intregului, de luminare a nepatrunsului existential. De aceea, nu orice poezie poate purta acest titlu si nu toate scrierile sunt opere literare. Acestea trebuie sa urmeze o anumita "inaltare", sa patrunda spatiul metafizic, sa se desparta de comun si de ordinar, de filozofia neproductiva, sa descifreze "noi cai", fara a le elimina misterul. « mai multe referate din Romana