Tipuri de frecare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tipuri de frecare

Frecarea tehnic uscata este frecvent întâlnita în tehnica si se caracterizeaza prin prezenta unui mediu gazos si o contaminare redusa a suprafetelor în contact, cu corpuri straine. Aceasta se caracterizeaza prin coeficienti de frecare mari si uzuri importante, legile sale
fiind prezentate în continuare: forta de frecare Ff este direct proportionala cu forta normala Fn la suprafetele în contact (Ff = Fn); coeficientul de frecare nu depinde nici de marimea suprafetei de contact si nici de viteza relativa de alunecare ci numai de cuplul de materiale în contact.

Frecarea uscata se datoreste angrenarii microasperitatilor suprafetelor celor doua piese si punctelor de adeziune moleculara; microasperitatile sunt supuse la strivire si forfecare.

Frecarea limita se caracterizeaza prin prezenta pe suprafetele pieselor în contact a unui strat foarte subtire (10-3... 10-2 m), dar puternic ancorat,de corpuri straine, care împiedica formarea punctelor de adeziune moleculara, dar nu înlatura angrenarea microasperitatilor.

Fortele de frecare, în conditiile frecarii limita, pot fi de 2 ... 3 ori mai mici decât la frecarea uscata, respectiv uzurile sunt mult mai mici.

Frecarea fluida apare atunci când între suprafetele pieselor este interpus un strat (film) de lubrifiant suficient de gros, astfel ca este exclus contactul direct dintre suprafetele celor doua piese.
Frecarea are loc numai între straturile de lubrifiant, pierderile prin frecare fiind foarte mici, iar uzura este practic inexistenta. Acesta este regimul ideal, al carui studiu se face pe baza legilor mecanicii fluidelor (hidrodinamicii fluidelor vâscoase).

Frecarea mixta apare atunci când grosimea filmului de lubrifiant este prea mica sau suprafetele pieselor sunt prelucrate grosolan, astfel ca unele microasperitati ajung în contact, rupând – din loc în loc – filmul de lubrifiant. Pierderile prin frecare sunt mai mari ca la
frecarea fluida. Toate tipurile de frecari prezentate pot fi întâlnite la diferitele regimuri de functionare ale lagarelor cu alunecare radiale hidrodinamice

In repaus,fusul se sprijina pe cuzinet si lubrifiantul dintre cele doua suprafete în contact este expulzat. In momentul demarajului, datorita frecarii foarte mari dintre fus si cuzinet (uscata sau limita), fusul se deplaseaza în sensul rotirii si ajunge într-o zona lubrifiata, creându-se conditiile necesare realizarii ungerii hidrodinamice.
La turatie redusa, grosimea minima a filmului de lubrifiant hmin este mai mica decât suma înaltimilor maxime ale microasperitatilor suprafetelor celor doua piese în miscare relativa (fus si cuzinet), astfel ca regimul de frecare realizat este mixt.

La cresterea turatiei, de la o anumita valoare a acesteia, se realizeaza un joc minim optim, necesar obtinerii regimului de frecare fluida. Unele lagare cu alunecare, de la masini si utilaje care functioneaza la turatii reduse, functioneaza în regim de frecare mixt.
Regimurile de frecare întâlnite în functionarea unui lagar cu alunecare radial hidrodinamic pot fi urmarite si cu ajutorul curbelor Stribeck ,care reprezinta variatia coeficientului de frecare. cu turatia n. Curba 1 este obtinuta experimental, iar curba 2 reprezinta variatiile calculate ale coeficientului de frecare fluida; curbele au fost trasate pentru un anumit lagar cu alunecare si pentru anumite conditii de functionare « mai multe referate din Fizica