Testament Tudor Arghezi

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Testament Tudor Arghezi

Poezia Testament are un titlu semnificativ, ce atrage atentia asupra respectarii obligatorii a conditiilor stabilite de text. Or, zestrea este o carte lasata mostenire fiului, adica discipolilor, acelora care vor profita in urma lecturii. Zestrei sau cartii i se acorda o mare valoare, chiar daca la inceputul poeziei se mimeaza modestia, remarcandu-se insignifianta, aparenta, a mostenirii ("un nume adunat pe-o carte"). In fraza urmatoare cartea este identificata cu o treapta, slujind initierii spirituale ori legaturii intre generatii.

Orgolios, poetul semnaleaza singularitatea, unicitatea acesteia; de aceea urmasul, unul spiritual, desigur, trebuie sa-i confere un interes special, sa o plaseze intre cartile fundamentale, intrucat ea reprezinta primul document al unei categorii sociale obscure, marginalizate cultural, dar cu aceasta categorie eul liric se identifica ("Durerea noastra [...] o gramadii... "). Poetul va dezvalui si motivatiile sociale profunde ale demersului artistic, nu numai detaliile tehnice, estetice, recomandandu-se drept o constiinta justitiara. Prin poezia sa, cu caracter subversiv, vindicativ, i se face dreptate, o reparatie morala, neamului de robi, a carui durere poetul o sublimeaza in cartea sa.

Se afirma ca sensibilitatea si materialul unei poezii au ca origine mentalitatea unei categorii sociale oropsite. Descoperind ca obiect al poeziei o asemenea zona, actul artistic impune indrazneala si in privinta limbajului. Arghezi va introduce dezinvolt in poezie termeni pana la el dispretuiti, intuind ca limbajul frust, truculent al robilor poseda nebanuite virtuti poetice. Aceasta operatie de magie, de innobilare estetica a cuvintelor comune, grosolane se savarseste cu spectaculoase rezultate in Testament. Autorul transpune astfel cu talent in spatiul literaturii romane estetica uratului, promovata si in alte culturi de mai multa vreme (ex. Baudelaire).

Alcatuita din cinci strofe inegale, Testament dezvaluie structura bipolara a imaginarului arghezian, framantat de contradictii, vadind o logica artistica programatic paradoxala, care reflecta una dintre cele mai nelinistite, mai nobile inteligente poetice. Poetul incepe cu o confesiune intr-un ton familiar, adresandu-se fiului, caruia ii impune cateva obligatii. Din cauza topicii neobisnuite, a dislocarii sintactice, specifice poeziei sale, dar si datorita folosirii termenilor concreti ca simboluri, intampinam greutati in sesizarea sensului. Cartea presupune un traseu plin de obstacole si chinuri, o refacere mentala, o asumare indrazneata a acestor suferinte ale inaintasilor. « mai multe referate din Romana