Terra

1x punct

categorie: Geografie

nota: 8.96

nivel: Liceu

Abia pe timpul lui Copernic (secolul al șaisprezecelea) s-a înțeles că Pământul este o planetă ca toate celelalte.

Evident că Pământul poate fi studiat fără ajutorul unei nave spațiale. Cu toate acestea, până în secolul douăzeci nu au existat hărți complete ale întregii planete. Fotografiile planetei luate din spațiu au o importanță considerabilă; de exemplu, ajută enorm la prezi[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Terra

Abia pe timpul lui Copernic (secolul al șaisprezecelea) s-a înțeles că Pământul este o planetă ca toate celelalte.

Evident că Pământul poate fi studiat fără ajutorul unei nave spațiale. Cu toate acestea, până în secolul douăzeci nu au existat hărți complete ale întregii planete. Fotografiile planetei luate din spațiu au o importanță considerabilă; de exemplu, ajută enorm la prezicerea vremii și mai ales la urmărirea și prevederea uraganelor. Și sunt extraordinar de frumoase.

Pământul este împărțit în câteva straturi care au proprietăți chimice și seismice distincte(adâncimea în km):
0- 40 Scoarța
40- 400 Mantaua superioară
400- 650 Regiunea de tranziție
650-2700 Mantaua inferioară
2700-2890 Stratul D''
2890-5150 Miezul exterior
5150-6378 Miezul interior

Scoarța variază considerabil în grosime, fiind mai subțire sub oceane și mai groasă sub continente. Miezul intern și Scoarța sunt solide. Miezul extern și mantalele sunt plastice sau semi-fluide. Diferitele straturi sunt separate prin discontinuități care sunt evidente în datele seismice; cea mai cunoscută este discontinuitatea Mohorovicic, dintre scoarța și mantaua superioară.

Cea mai mare parte din masa Pământului se află în mantale, aproape tot restul în miez; partea pe care trăim noi este o mică fracțiune din întreg (cu valori de ordinul 1024 kilograme):
atmosfera = 0.0000051
oceanele = 0.0014
scoarța = 0.026
mantaua = 4.043
miezul extern = 1.835
miezul intern = 0.09675

Atmosfera Pământului este compusă din 77% azot, 21% oxigen, cu urme de argon, dioxid de carbon și apă. Probabil pe timpul formării Pământului cantitatea de dioxid de carbon era mult mai mare, dar a fost apoi aproape toata încorporată în roci carbonate iar o mai mică parte s-a dizolvat în oceane și a fost consumată de plante. Plăcile tectonice și procesele biologice intrețin un flux continuu de dioxid de carbon între atmosferă și aceste "rezervoare". Cantitatea redusă de dioxid de carbon din atmosfera este extrem de importantă în menținerea temperaturii suprafeței Pământului, prin efectul de seră. Efectul de seră ridică temperatura medie a suprafeței cu aproape 35 de grade C (de la un înghețat -21 C la un confortabil +14 C); fără aceasta oceanele ar îngheța și viața așa cum o știm ar deveni imposibilă.

Miezul este compus probabil în majoritate din fier (sau fier/nichel), fiind posibilă și prezența altor elemente mai ușoare. Temperaturile în centrul miezului pot ajunge la 7500 K, mai fierbinte decât suprafața Soarelui. Mantaua inferioară e compusă mai mult din siliciu, magneziu și oxigen, cu ceva fier, calciu și aluminiu. Mantaua superioară e alcătuită din olivină și piroxen (silicați de magneziu și de fier), calciu și aluminiu. Cunoaștem toate acestea doar din tehnicile seismice, mostre din mantaua superioară ajungând la suprafață sub formă de lavă din vulcani, însă majoritatea Pământului este inaccesibilă. Scoarța este compusă în principal din cuarț (dioxid de siliciu) și alți silicați, de exemplu feldspaț. Luat ca un întreg, Pământul are următoarea compoziție (în funcție de masă):

34.6% fier
29.5% oxigen
15.2% siliciu
12.7% magneziu
2.4% nichel
1.9% sulf
0.05% titan

Pământul este cel mai dens corp major din sistemul solar.

Celelalte planete terestre au probabil structuri și compoziții similare, cu unele diferențe: Luna are cel mult un miez mic; Mercur are un miez foarte mare (relativ la diametrul său); mantaua lui Marte și a Lunii sunt mult mai groase; Luna și Mercur se pare ca nu au o scoarță distinctă din punct de vedere chimic; Pământul s-ar putea să fie singurul cu miez extern și intern distinct. Oricum, cunostințele noastre despre interiorul planetelor sunt aproape doar teoretice, chiar și cu privire la Pământ.

Spre deosebire de celelalte planete terestre, scoarța Pământului este împărțită în câteva plăci separate, care plutesc independent pe mantaua fierbinte de dedesubt. Teoria care descrie aceasta se numește tectonica. Se caracterizează prin două procese principale: extindere și încălecare. Extinderea are loc atunci când două plăci se îndepărtează una de cealaltă și se creează porțiuni noi de scoarță din magma de dedesubt ieșită la suprafață. Încălecarea plăcilor tectonice are loc când două plăci se ciocnesc și marginea uneia se scufundă sub cealaltă, topindu-se apoi în interiorul mantalei.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Geografie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.