Teorii privind rata dobanzii

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teorii privind rata dobanzii

Referat despre Teorii privind rata dobanzii
- Nu în ultimul rând, rata dobânzii din economie este afectatã de intervenþia directã a guvernului asupra pieþei creditului. În România, statul s-a împrumutat masiv de la bãnci ºi de la populaþie pentru a acoperi deficitul bugetar. Aceastã politicã a secãtuit oferta de împrumuturi, iar investitorii privaþi au rãmas, în consecinþã, fãrã astfel de resurse. Nu-i de mirare cã oamenii de afaceri s-au plâns ani la rând de politica aºa-zis restrictivã a bãncilor, dar bãncile nu au fãcut altceva decât sã-ºi urmeze propriile interese, acordând împrumuturi peste împrumuturi guvernului, fãrã ca sacul fãrã fund al acestuia sã fie vreodatã umplut. În prezent, statul îºi finanþeazã cheltuielile atrãgând fonduri la o ratã a dobânzii de 17%-18%.

1.3 Riscul ratelor de dobândã
Riscul ratei dobânzii îl constituie riscul pierderilor la care este supusã o bancã în urma modificãrii ratelor dobânzii. Acest risc apare când activele bãncii (creditele, investiþiile etc.) devin scadente sau ale cãror preþuri noi se stabilesc în altã perioadã de timp decât la pasivele bãncii (depozitele, împrumuturile) care reprezintã sursa de mijloace pentru active. Fluctuaþiile ratei dobânzii pot afecta profitul unei bãnci, valoarea economicã de bazã a activelor, pasivelor ºi posturile extrabilanþiere ale bãncii.

Scopul dirijãrii riscului ratei dobânzii este:
- De a obþine un venit net aferent dobânzii stabil ºi de a optimiza profitul bãncii, în acelaºi timp menþionând capitalul normativ total;
- De a controla nivelul ratei dobânzii ºi al riscului termenelor de scadenþã la o bancã;
- De a menþine o lichiditate suficientã.

Analiza diferenþelor de scadenþã – un sistem unic pentru evaluarea ºi dirijarea riscului ratei dobânzii. Analiza diferenþelor de scadenþã stabileºte riscul la care este supus venitul net aferent dobânzii, ca rezultat al modificãrii ratelor dobânzii. Rapoartele cu privire la analiza diferenþelor indicã suma activelor ºi pasivelor sensibile la rata dobânzii ale unei bãnci (atât posturile bilanþiere cât ºi extrabilanþiere) al cãror preþ va fi stabilit din nou în decursul unei perioade specificate de timp. Pentru a stabili valoarea riscului la care este supus profitul bãncii, este necesar ca în fiecare perioadã din activele sensibile la rata dobânzii de scãzut pasivele sensibile la rata dobânzii pentru a obþine “diferenþa” de la stabilirea noilor preþuri pentru acea perioadã.

Aceastã diferenþã poate fi înmulþitã la o modificare presupusã a ratelor dobânzii pentru a obþine o aproximaþie a modificãrii venitului net aferent dobânzii care este o consecinþã a unei fluctuaþii a ratei dobânzii. În cazul în care pasivele depãºesc activele în perioada datã de timp se obþine o diferenþã negativã, ceea ce înseamnã cã o majorare a ratelor dobânzii pe piaþã ar putea cauza o reducere a venitului net aferent dobânzii. În cazul în care activele depãºesc pasivele în perioada data de timp se obþine o diferenþã pozitivã ºi înseamnã cã venitul net aferent dobânzii al bãncii se poate diminua ca rezultat al micºorãrii ratei dobânzii pe piaþã.

Capitolul 2.Teorii privind dobânda
Dupã cum sunt luaþi sau nu factorii monetari în judecãþile asupra conþinutului ºi impactului asupra economiei ,teoriile privitoare la dobândã se structureazã ,în principal , în douã mari grupe:
- teorii pure sau ale capitalului real care nu þin seama de implicaþiile factorilor monetari asupra dimensiunii ºi evoluþiei dobânzii ;
- teorii monetare care considerã factorii rãspunzãtori de formarea dobânzii;

1.Teoriile pure sau ale capitalului real care nu þin seama de implicaþiile factorilor monetari asupra dimensiunii ºi evoluþiei dobânzii .Este vorba aici de : teoria productivitãþii ºi a folosirii capitalului ,teoriile privind costul formãrii capitalului,teoria raritãþii capitalului ,teoria riscului ,dobânda ca impozit asupra profitului.

a.Teoria productivitãþii ºi folosirii capitalului considerã capitalul ca fiind înzestrat cu o putere (capacitate ) care atunci când este folosit poate genera un prisos ,un “ceva ”mai mare decât s-a consumat.Partea negativã a teoriei constã în incapacitatea de a explica aceste valenþe ale capitalului atunci când este utilizat .

b.Teoriile privind costul formãrii capitalului au comun faptul cã explicarea dobânzii se face cu ajutorul abstinenþei .Astfel teoriile aºteptãrii ºi sacrificiului (Marshall ºi McVane) considerã structura capitalului ca fiind o acumulare în timp a rezultatelor ,o amânare a consumurilor cãtre un viitor îndepãrtat ,în scopul obþinerii unor rezultate superioare ; teoriile profitului (Fisher ,Zeiter ,Bokn ,Bowerk ) îºi sprijinã motivaþiile pe factorul timp, considerând mai avantajos a amâna folosirea capitalului pentru ca satisfacþia sã fie mai mare.

c.Teoriile raritãþii capitalurilor (Cassel,Child,Sargent) ,considerând cã dobânda decurge din raritatea capitalurilor ,constatã cã ºi dobânda poate influenþa acumularea capitalului ºi deci rata raritãþii acestuia.

d.Teoriile riscului (Galliani) leagã existenþa ºi dimensiunea dobânzii de existenþa unui risc de pierdere totalã sau parþialã a capitalului ,scãpând , cu sau fãrã voie ,din judecãþi cã riscul nu constituie cauza esenþialã a dobânzii.

2.Teoriile monetare asupra dobânzii .Este vorba cu deosebire ,de teoria fondurilor de împrumut ºi teoria preferinþei pentru lichiditate a lui Keynes.
a.Teoria fondurilor de împrumut (Hicks,Robertson ,Ohlin).În opinia susþinãtorilor acestei teorii ,dobânda este determinatã de echilibrul dintre partea de venit a unei þãri folositã pentru investiþii ºi cea pentru consum ,sau dintre cererea ºi oferta de fonduri de împrumut .În termini ºtiinþifici,dobânda reprezintã remunerarea fãcutã pentru fondurile împrumutate.

b.Teoria preferinþei pentru lichiditate a lui Keynes care invocã mai multe aspecte:
- economiile sunt o funcþie a veniturilor ,iar fiecare variaþie a cererii de economii constituie cauza unei modificãri de acelaºi sens a ofertei de economii;
- funcþia monetarã este consideratã ca determinantã pentru dobândã;
- rata dobânzii se stabileºte pe baza echilibrului dintre cererea ºi oferta de monedã;cererea de monedã deconspirând preferinþa pentru lichiditate;
- originea preferinþei pentru lichiditate o reprezintã cunoscutele motive tranzacþionale,de precauþie ºi de speculaþie ;
- motivul esenþial al preferinþei pentru lichiditate este cel speculativ.Ca urmare ,dupã Keynes ,caracteristic unei economii monetare este tendinþa de descreºtere a ratei dobânzii. « mai multe referate din Finante-banci