Teoria si metodologia curriculum-ului

7x puncte

categorie: Psihologie

nota: 10.00

nivel: Facultate

Referat despre Teoria si metodologia curriculum-ului
g) Curriculum-ul reprezintă planurile elaborate pentru îndrumarea învățării în școli - de obicei materializate în documente de diferite nivele de generalitate - și implementarea acestor planuri în clasă; experiențele elevilor au loc într-un mediu de învățare care, de asemenea, influențează ceea ce este învățat (A. Glatthorn, Curriculum Re[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teoria si metodologia curriculum-ului

Referat despre Teoria si metodologia curriculum-ului
g) Curriculum-ul reprezintă planurile elaborate pentru îndrumarea învățării în școli - de obicei materializate în documente de diferite nivele de generalitate - și implementarea acestor planuri în clasă; experiențele elevilor au loc într-un mediu de învățare care, de asemenea, influențează ceea ce este învățat (A. Glatthorn, Curriculum Renewal, ASCD, UAWA, Alexandria, 1987)

h) Curriculum-ul este un set intercorelat de planuri și experiențe pe care un elev le realizează sub îndrumarea școlii (C.J. Marsh & K. Stafford, Curriculum. Practice and Issues, McGraw Hill, Sydney, 1988)

i) În sens larg, se desemnează prin curriculum ansamblul
proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar. În sens restrâns, curriculum-ul cuprinde ansamblul acelor documente școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului. Acest ansamblu de documente poartă, de regulă, denumirea de curriculum formal sau oficial (Al. Crișan, Curriculum și dezvoltare curriculară: un posibil parcurs strategic, în Revista de pedagogie, nr. 3-4/ 1994).

În literatura pedagogică actuală nu există încă un consens privind definirea conceptului de curriculum. Totuși, majoritatea definițiilor actuale încorporează câteva elemente definitorii comune:
- curriculum-ul reprezintă ansamblul documentelor școlare care fac referire la conținuturile activităților de predare-învățare
- curriculum-ul integrează totalitatea proceselor educaționale și a experiențelor de învățare concrete, directe și indirecte, concepute și preconizate finalist de către școală și prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar
- curriculum-ul presupune abordarea sistemică a procesului de învățământ prin crearea unui ansamblu funcțional al componentelor sale; astfel, în viziune sistemică, curriculum-ul este teorie și practică ce articulează în manieră sistemică multiplele și complexele interdependențe dintre: conținutul învățământului (fixat în planurile de învățământ școlare și universitare, în programele școlare și universitare, în manuale etc.), obiectivele educaționale, strategiile de instruire în școală și în afara ei (în contexte formale și neformale), strategiile de evaluare a eficienței activității educaționale.

În concluzie, curriculum-ul se referă la oferta educațională a școlii și reprezintă sistemul experiențelor de învățare directe și indirecte oferite educaților și trăite de aceștia în contexte formale, neformale și chiar informale. El rămâne realitate interactivă între educatori și educabili, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă și asupra procesului însuși.

Experiențele de învățare sunt propuse educaților prin intermediul unor programe concrete de studiu, pentru un profil sau ciclu de învățământ, pentru o arie curriculară sau disciplină, într-un semestru sau într-o oră de curs. Firește că este de preferat ca experiențele de învățare oferite de școală să fie centrate pe particularitățile, trebuințele și interesele educaților și să răspundă nevoilor educaționale ale acestora.

Preocupările sistematice legate de definirea și operaționalizarea conceptului "curriculum" au condus, după anii '50, la cristalizarea teoriei curriculum-ului, o topică extrem de dinamică în pedagogia contemporană. Ea oferă o nouă perspectivă de definire a conceptului de curriculum, proprie didacticii moderne, care are în vedere reconsiderarea raporturilor dintre cel care învață și materia de învățat, exploatând influențele formative ale acesteia pe perioadă scurtă, medie și lungă.

Amintim în acest context două mari orientări dezvoltate în prezent în teoria curriculum-ului:
- Valorificând abordarea sistemică teoria curriculum-ului construiește o perspectivă sistemico-holistică asupra curriculum-ului.
- Teoria curriculum-ului dezvoltă paradigma integrării curriculare atât la macro nivel, cât și la micro nivel; principalele tipuri de abordări care fac posibilă integrarea curriculară, se consideră a fi interdisciplinaritatea, multidisciplinaritatea și transdisciplinaritatea.

I.4. Ce nu este curriculum-ul?
Deși nu există o definiție și o operaționalizare unanim acceptate ale conceptului de "curriculum", sunt importante o serie de concluzii desprinse în teoria și practica educației. Astfel:
- Curriculum-ul nu reprezintă doar conținutul învățământului, pentru că acesta din urmă trebuie valorificat acțional.
- Curriculum-ul nu reprezintă doar un set de obiective și conținuturi corelate, ci un sistem de experiențe de învățare oferite educabililor și trăite de aceștia.
- Curriculum-ul nu reprezintă doar un proiect sau un plan de învățământ, pentru că acestea din urmă trebuie să fie puse în aplicare.
- Curriculum-ul nu este echivalent cu procesul de învățământ (care este mai complex).
- Curriculum-ul nu este superpozabil cu didactica, deși ambele se referă la maniera de a concepe educația.

I.5. Repere în elaborarea curriculum-ului
Elaborarea curriculum-ului presupune, în concluzie, gândirea și structurarea situațiilor de învățare efectivă în care vor fi angrenați elevii, acțiune ce reclamă cu necesitate prefigurarea experiențelor de învățare pe care le vor parcurge aceștia. Situația de învățare reprezintă un element cheie al conceptului de curriculum, un context pedagogic configurat prin acțiunea conjugată, concertată și convergentă a următoarelor categorii principale de elemente:
- obiectivele de învățare și formare formulate operațional
- conținuturile-stimul ale învățării
- sarcina de învățare
- cunoștințele, abilitățile, capacitățile și competențele elevilor, implicate în sarcina de învățare
- metodologia de predare-învățare
- metodologia de evaluare
- resursele materiale ale mediului de instruire
- caracteristicile contextului comunicării didactice și ale contextului relațional creat în jurul sarcinii de învățare
- resursele de timp.

O situație de învățare bine prefigurată și construită din punct de vedere logic, psiho-pedagogic și teleologic, axată pe finalitățile educaționale urmărite, poate determina, la nivelul celui care învață, experiențe de învățare constructive, pozitive, dezirabile. Experiența de învățare reprezintă o componentă a structurii curriculum-ului, care se referă la modalitatea personalizată de interiorizare a situației de învățare, la trăirea personală generată de o situație de învățare, trăire care se poate obiectiva în modificări ale structurilor cognitive, afective sau psihomotorii.

Ea reprezintă mai mult decât o reacție personală la o situație de învățare; în fața aceleiași situații și sarcini de învățare cei care învață au experiențe de învățare diferite, configurate de propriile trăsături de personalitate și de propria subiectivitate. Un curriculum oficial nu poate anticipa registrul vast al experiențelor individuale de învățare, ci poate planifica situații de învățare adecvate obiectivelor urmărite, cu speranța că ele vor induce/ genera experiențe de învățare pozitive, reușite, benefice. Din perspectivă pragmatică, principala provocare a curriculum-ului o reprezintă transpunerea, "traducerea" temelor de studiat în experiențe de învățare și formare relevante.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.