Teoria puterii maritime (alfred t. mahan)

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teoria puterii maritime (alfred t. mahan)

     R. Fifield si E. Pearcy considera ca Alfred Mahan si presedintele Roosevelt sunt printre cele mai mari personalitati ale geopoliticii americane ("Geopolitics in Principle and Practice", pag.82). Mahan a fost un autor de seama care si-a elaborat opera în termenii strategici de care SUA aveau asa de mare nevoie la acea vreme, iar Roosevelt a asigurat transpunerea în practica a multora dintre ideile gânditorului american. Achizitionarea Canalului Panama în 1903 si deschiderea lui efectiva în 1914, actiune initiata de presedintele american, a pornit si de la evaluarea facuta de Mahan. În anul 1890, autorul american a atras atentia asupra cerintei ca SUA sa construiasca un canal care sa traverseze istmul dintre cele doua Americi. Pentru a asigura securitatea acestui canal era necesar ca SUA sa detina superioritatea navala în Caraibe si în Estul Pacificului. Ceea ce transforma insula Hawaii într-un punct strategic vital pentru apararea SUA de "o invazie barbara" dinspre Asia. Prin urmare, în decizia strategica de a construi canalul este cuprinsa si ideea lui Mahan, formulata cu câtiva ani înainte.

     Opera lui Mahan ar putea fi caracterizata drept o pledoarie pentru construirea de catre SUA a unei puternice flote navale, indispensabile noului statut de putere al SUA. Presedintele Roosvelt este unul dintre cei care au pus în practica aceasta idee, iar între 1907 - 1909 a trimis în jurul lumii noua flota americana ca simbol al puterii SUA. Gestul presedintelui american, spun comentatorii, a urmat unui tip de "gâlceava" diplomatica. Cu putin timp înainte, board-ul educational din San Francisco hotarâse ca elevii japonezi, chinezi si coreeni sa frecventeze scoli separate. Ceea ce a provocat indignare la Tokyo si chiar o încordare în relatiile bilaterale. Trimiterea flotei reprezenta un semnal ca alta este acum puterea Americii.

      Alfred T. Mahan (1840 - 1914), amiral al marinei americane, a fost si profesor la Naval War College din Newport (Rhode Island), calitate în care scrie principala sa lucrare: "The Influence of Sea Power upon History", publicata în 1890. Volumul reprezinta o privire monografica asupra rolului jucat de forta maritima, între anii 1660-1783, în ascensiunea Marii Britanii. Trei ani mai târziu, Mahan publica o alta lucrare tip monografie, intitulata "The Influence of Sea Power upon the French Revolution and Empire" care urmareste evolutia flotei franceze între anii 1793-1812.

     În viziunea autorului american, pentru a deveni o mare putere, o tara trebuie sa îndeplineasca trei conditii sau criterii. În primul rând, trebuie sa se învecineze pe o lungime considerabila cu oceanul planetar sau sa aiba acces la acesta printr-o mare deschisa spre oceanul planetar. În al doilea rând, sa nu aiba în vecinatatea imediata vecini puternici. În sfârsit, sa dispuna de o capacitate navala si de un potential militar ridicat al flotei marine. Toate aceste trei criterii, apreciaza Mahan, au fost întrunite de Marea Britanie. Pozitia geografica a acestei tari, conjugata cu forta sa navala, au asigurat pentru Marea Britanie rolul de putere mondiala pe care l-a detinut atâta vreme. Atât dobândirea, dar mai ales pastrarea Imperiului Britanic, au fost dependente de asigurarea controlului asupra oceanelor.

      Daca Statele Unite doresc sa se substituie Marii Britanii ca putere oceanica, ele trebuie sa-si completeze pozitia geografica cu o flota maritima de prim rang. Alfred Mahan traieste în perioada imediat urmatoare încheierii procesului de colonizare a continentului american, care s-a produs la mijlocul secolului trecut. Statisticile spun ca Statele Unite aveau o putere industriala din ce în ce mai mare. Ele continuau însa sa ramâna o putere continentala, desi circa 60 al suta din granite erau maritime. Afirmarea acestui nou stat continental si ca putere maritima era un imperativ.

     Este meritul lui Mahan ca a formulat în termeni clari dimensiunea strategica a fortei maritime pentru noua putere care se nastea. O flota comerciala puternica era necesara nu numai pentru desfasurarea unei activitati comerciale intense, ci si pentru ca flota ar fi reprezentat o dimensiune si un simbol al puterii. Prosperitatea nationala si împlinirea destinului national al SUA depindeau, în viziunea lui Mahan, de aceasta flota comerciala. Mai mult, navele comerciale ar trebui sa dispuna de porturi de destinatie sigure, iar protectia lor sa fie asigurata de-a lungul întregului parcurs, ceea ce echivaleaza cu construirea unui adevarat imperiu al oceanului. Maresalul american avertiza ca, în eventualitatea unor conflicte, nu e suficient sa opresti inamicul la granita (în cazul SUA la tarmurile oceanului), ci sa dispui de o flota suficient de puternica pentru a fi în stare sa previna blocadele si sa mentina legaturile porturilor americane cu alte porturi ale tarilor aliate sau neutre.

     Mahan sesizeaza ca exista pozitii geografice avantajoase. Dar ele au o valoare strategica potentiala atâta vreme cât nu beneficiaza de o forta economica în masura sa le pune în valoare si sa le fructifice potentialul. Aceasta era situatia SUA la sfârsitul secolului. Desi dispuneau de largi deschideri catre oceanul planetar si aveau un considerabil potential economic, ele nu dispuneau de o forta navala care sa puna în valore toate aceste atuuri geopolitice.

     Autorul american traieste într-o perioada în care expansiunea coloniala (de tip clasic) era pe sfârsite. Problema cuceririi de noi teritorii nu mai reprezenta o prioritate. Centrul de greutate se mutase de la cucerire la controlul unor zone, ceea ce însemna o regândire a mijloacelor si instrumentelor dominatiei. Importanta nu mai era anexarea, stapânirea unei tari sau a unui teritoriu, ci controlul asupra drumului catre acel teritoriu, asupra caii de acces. Iar drumul si calea de acces de cele mai multe sunt maritime. Iar controlul marii înseamna flota oceanica.

     Din alta perspectiva privind lucrurile, este important sa relevam ideea lui Mahan ca puterea, pentru a fi efectiva, trebuie însotita de capacitatea de a proiecta puterea. Chiar daca autorul american limiteaza aceasta capacitate doar la instrumentul naval, ideea ca atare reprezinta un element esential al oricarei abordari geopolitice de tip modern. Mai târziu, alti autori, tot din spatiul american, vor vorbi despre puterea aeriana si chiar despre capacitatea SUA de a controla spatiul cosmic, un gen de "spatiu maritim al secolului 21". Instrumentele cu care o tara îsi proiecteaza puterea sunt si trebuie sa fie diferite de la epoca la epoca. Dar capacitatea de a proiecta puterea cu mijloacele potrivite pentru o etapa sau alta reprezinta o constanta. Contributia lui Mahan este ca a sesizat, mai devreme decât altii, potentialul de putere pe care îl reprezenta pentru SUA flota maritima, de a fi afirmat cerinta construirii sale în cuvinte clare, chiar imperative.

« mai multe referate din Diverse