Teoria impreviziunii

7x puncte

categorie: Drept

nota: 8.40

nivel:

1. NOTIUNEA DE IMPREVIZIUNE

In cazul contractelor care presupun o derulare in timp cum sunt contractele cu executare succesiva sau cele afectate de un termen suspensiv exisata posibilitatea ca survenirea anumitor evenimente anterior incheierii contractului sa duca la un dezechilibru in defavoarea uneia dintre partile contractului, de regula in defavoarea debitorului. Debito[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teoria impreviziunii

1. NOTIUNEA DE IMPREVIZIUNE

In cazul contractelor care presupun o derulare in timp cum sunt contractele cu executare succesiva sau cele afectate de un termen suspensiv exisata posibilitatea ca survenirea anumitor evenimente anterior incheierii contractului sa duca la un dezechilibru in defavoarea uneia dintre partile contractului, de regula in defavoarea debitorului. Debitorul astefel nu-si va mai putea executa obligatia prevazuta in contract, insa nu datorita faptului ca aceasta este imposibila de onerat ci datorita faptului ca executarea obligatiei il va pune pe debitor intr-o postura economica foarte dificila, chiar faliment. Concret, suntem in prezenta unei onerozitati excesive a obligatiei debitorului si pe care acesta nu a luat-o in calcul cu prilejul contractarii.
In ceea ce priveste notiunea de impreviziune, majoritatea autorilor sunt de parere ca este vorba despre o chestiune de ordin economic si finanaciar (prestatia oferita creditorului in executarea contractului nu mai corespunde valorii reale a contraprestatiei, impreviziunea fiind legata de moneda). Cauza dezechilibrului este un eveniment exterior persoanei si vointei debitorului care nu antreneaza o imposibilitate de executare a obligatiei, ci doar o face mai oneroasa, nefiind insa sigur ca este necesar ca evenimentul sa fie imprevizibil sau ajunge ca el sa nu fi fost prevazut. O discutie asupra caracterului imprevizibilitatii pune problema daca evenimentul in sine trebuie sa fi fost imprevizibil sau doar efectele lui asupra echilibrului economic al contractului (evenimentul apare ca previzibil dar consecintele lui au depasit previziunile), precum si daca imprevizibilitatea trebuie apreciata obiectiv sau subiectiv (in functie de persoana contractantului).
J. Ghestin sustine ca teoria impreviziunii este fondata pe un postulat inexact: ea pune accentul pe cauza unui fenomen, in timp ce efectul produs asupra echilibrului contractului trebuie in mod esential luat in considerare intrucat dezechilibrul obiectiv dintre prestatii pune problema mentinerii integrale sau revizuirii contractului si nu survenirea unei circumstante noi si imprevizibile. In acest sens putem spune ca exista impreviziune daca pretul unui bun sau al unui serviciu fixat intr-o conventie nu mai corespunde valorii sale obiectiv apreciata de judecator, plasadu-ne in momentul executarii contractului.
Contractele afectate de un termen suspensiv si cele cu executare succesiva pot fi supuse pe parcursul executarii lor unor imprejurari care nu au fost prevazute si nici nu puteau fi prevazute de parti atunci cand le-au incheiat si care pot afecta valoarea prestatiilor la care aceastea s-au obligat. Spre exemplu, un furnizor care se obliga printr-un contract cu executare succesiva sa livreze cantitati determinate de produse, in schimbul unui pret fix stabilit pe unitate de produs si platibil la livrare isi va vedea majorata valoarea obligatiilor sale in cazul unei cresteri a preturilor determinata de inflatie, fara a putea pretinde contractantului diferenta suplimentara de pret.
Daca se admita ca judecatorul este abilitat in astfel de cazuri sa intrevina, la cererea unei singure parti, pentru a restabili echilibrul contractual, prin marirea sau micsorarea valorii prestatiei uneia din parti sau prin desfiintarea contractului, ne vom gasi in prezenta unei exceptii de la principiul fortei obligatorii a contractului deoarece acesta va produce efecte sau va inceta din cauze neprevazute in cuprinsul clauzelor sale.
De regula, interventia judecatorului este reclamata pentru a redresa un contract care, datorita dezechilibrului intre prestatii survenit ulterior incheierii sale, poate antrena ruinarea economica a debitorului.
Aceasta este problema careia incearca sa-i ofere o rezolvare asa-numita teorie a impreviziunii. Prin impreviziune se intelege dezechilibrul care se produce intre prestatiile contractuale ca urmare a unei cresteri considerabile si neprevazute a preturilor.
Teoria imrpeviziunii permite astfel debitorului care se afla intr-o situatie, determinata de schimbarea drastica si imprevizibila a imprejurarilor economice din momentul executarii contractului fata de momentul incheierii acordului de vointa a partilor contractante, sa previna falimentul care ar interveni in cazul in care el ar fi tinut sa executa aceasta obligatie. Evenimentele care determina acest dezechilibru obiectiv intre prestatiile partilor sunt de ordin economic si financiar cum ar fii inflatia. Scpoul teoriei impreviziunii este tocmai acela de a-l salva pe debitor de al ruina, deoarece aceste evenimente imprevizibile sunt susceptibile de a ruina pentru o parte contractanta si imbogatirea celeilalte, restabilind astfel echilibrul intre prestatiile partilor cocontractante
Aceasta paguba pe care o sufera o parte ca o consecinta a dezechilibrului grav intervenit intre prestatiile cocontractantilor in cursul executarii contractului, urmare a cresterii excesive si imprevizibile a preturilor, constituie de fapt impreviziunea, impreviziunea avand ca scop restabililea echilibrului existent in momentul incheierii acordului de vointa.
Este necesar a se face o distinctie intre impreviziune si leziune. Desi in ambele cazuri este vorba despre un pret insuficient, leziunea se caracterizeaza prin aceea ca inca de la incheierea contractului pretul nu corespunde valorii bunului, pe cand impreviziunea este rezultatul unui dezechlibru care survine ulterior.
De aceea, s-a afirmat ca ne aflam in prezenta unei leziuni posterioare incheierii contractului, provocata de circumstante imprevizibile cum sunt razboiul sau criza economica, cu corolarul lor, inflatia.
Mutuatiile produse pe plan mondial si national, in sistemele politice si economice ale statelor, schimbarile de fond privind structura si continutul raporturilor comerciale internationale, supuse permanent unor schimbari, deseori bruste si de neprevazut, impun, mai mult ca oricand, reevaluarea notiunii de ,,risc" a evenimentelor sau imprejurarilor care determina imposibilitatea executarii unei obligatii contractuale asumate de catre una dintre parti sau a carei executare, devenind atat de anevoioasa, ar prejudicia grav interesele debitorului obligatiei de executat, daca acesta, totusi, ar executa-o in conditiile nou aparute.
Teoria impreviziunii consta in recunoasterea, ca subinteleasa, in contracte a clauzei omnis conventio intelliguntur rebus sic stantibus conform careia, daca intre momentul incheierii contractului si cel al executarii acestuia au aparut evenimente imprevizibile, care au schimbat fundamental conditiile economice sau de alta natura existente in momentul acordului de vointa initial al partilor, facand sensibil mai anevoioasa prestatia uneia dintre ele, principiul fortei obligatorii a contractului nu mai actioneaza, organul de jurisdictie avand dreptul, independent de existenta in contract a unei clauze in acest sens, sa procedeze la reasezarea contractului, in functie de noile imprejurari sau, in subsidiar, la desfiintarea contractului si inlaturarea corespunzatoare a responsabilitatii debitorului.


2. REGIMUL JURIDIC AL IMPREVIZIUNII

Stabilirea regimului juridic al impreviziunii implica o discutie asupra conditiilor ce trebuie indeplinite pentru a fi considerata impreviziune, importantei dezechilibrului creat, precum si asupra momentului in care trebuie sa ne plasam pentru a exista impreviziune.

1. Conditiile ce trebuie indeplinite pentru a exista impreviziune

Este important sa distingem impreviziunea de forta majora si de neexecutarea obligatiilor contractuale imputabila debitorului.
In ceea ce priveste forta majora, ne aflam in prezenta unui eveniment ce nu putea fi nici prevazut si nici impiedicat de catre debitor, care se vede, astfel, in imposibilitatea de a-si mai putea executa obligatia, pe cand in cazul impreviziunii este sigur ca obligatia nu este imposibil de executat, ci doar mai oneroasa, iar daca debitorul ar executa-o atunci el si-ar atrage starea de faliment. In ceea ce priveste efectele, impreviziunea se distinge de forta majora si prin aceea ca, aceasta din urma, nu poate duce la adaptarea contractului, ci doar la suspendarea sau incetarea efectelor lui.
In privinta neexecutarii imputabile, aceasta constituie fapta debitorului care face ca el sa nu mai isi poata indeplini obligatia (vanzatorul ce nu preda lucrul vandut pentru ca l-a vandut si predat unei alte persoane). Astfel este necesar, in cazul impreviziunii, ca acea cauza a impreviziunii sa nu fie imputabila debitorului, conditie cu caracter obiectiv, in sensul ca acel eveniment economic sau financiar care determina neindeplinirea obligatiei de catre debitor sa nu poata fii imputat acestuia.

2. Importanta dezechilibrului creat

Este necesar ca circumstantele economice sa creeze un dezechilibru de o anumita gravitate, ce poate fi apreciata fie in concreto de judecator, fie in abstracto de legiuitor, care poate sa fixeze un prag dincolo de care dezechilibrul prestatiilor sa fie considerat impreviziune. Aceste circumstante economice trebuie sa-l puna pe debitor intr-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara, insa nu consider ca posibilul faliment este singura situatie care ar atrage aplicarea teoriei impreviziunii. Debitorul se poate afla intr-o situatie in care executarea obligatiei, chiar daca nu ar atrace falimentul sau, i-ar produce o mare paguba. Astfel de situatii ar trebui sa atraga aplicarea teoriei impreviziunii, criteriul care ar trebui luat in considerare este cel referitor la dezechilibrul intre prestatiile partilor si nu efectele care s-ar produce in cazul in care debitorul executa aceasta obligatie excesiv de oneroasa.


3. Momentul impreviziunii

Trebuie sa facem distinctia intre impreviziune si leziune atunci cand ne referim la momentul impreviziunii. In cazul leziunii disproportia vadita intre cele doua prestatii se apreciaza in momentul formarii acordului de vointa, pe cand impreviziunea se apreciaza in momentul executarii. Astfel ca in cazul impreviziunii, in momentul incheierii acordului de vointa, nu exista un dezechilibru intre prestatiile partilor, ci acest dezechilibru apare ulterior.
Sub aspectul efectelor ce se produc asupra echilibrului prestatiilor dintre parti insa, leziunea si impreviziunea se aseamana foarte mult. Desi cauzele sunt diferite, efectele sunt aceleasi: disproportia vadita dintre prestatii. Codul civil roman a adopta o conceptie obiectiva asupra leziunii ce are ca rezultat eludarea conditiilor in care a avut loc si luarea in considerare a insasi disproportiei. Protectia acordata de sistemul juridic romanesc in cazul leziunii este extrem de limitata atat in privinta persoanelor ce o pot invoca: minorii intre 14 si 18 ani, cat si al actelor juridice vizate: actele de administrare si comutative incheiate de minor fara incuviintare, spre deosebire de alte sisteme juridice straine ce acorda o protectie mult mai extinsa. Astfel, Codul civil german accepta leziunea in mod general, fara restrictii in privinta persoanelor si a actelor juridice, ci doar la nivelul conditiilor generale pentru acceptarea leziunii: sa nu fie imputabila jenei, lejeritatii sau inexperientei, disprportia sa fie importanta si socanta, in timp ce Codul civil francez opereaza o limitare la adresa persoanelor si actelor, cunoscand insa o extindere tot mai larga a domeniului de aplicare. De altfel unul din argumentele aduse impotriva acceptarii cauzei ca fundament juridic al teoriei impreviziunii a fost ca aceasta ar permite eludarea regulii de inadmisibilitate a leziunii pentru major (art. 1165 C. civ.)


3. SCURT ISTORIC AL TEORIEI IMPREVIZIUNII

Teoria impreviziunii a patruns in dreptul laic din dreptul canonic, unde a fost formulata de St. Thomas d'Aquino, in secolul al XIV-lea. Aceasta teoria n-a exercitat insa o influenta deosebita asupra juristilor din secolele XVI-XVIII.
In doctrina juridica europeana, problema aplicarii adagiului rebus sic stantibus s-a pus, cu insitenta, dupa primul razboi mondial datorita efectelor economice negative ale conflagrantiei asupra echilibrului contractual.
Dupa al doilea razboi mondial, problema a primit rezolvari diferite, in principiu, in doctrina si practica din Occident, fata de cele din Est, indeosebi, in tarile devenite ,,socialiste".
Daca in doctrina din Vestul Europei s-au dat solutii nuantate, in Estul Europei, pe considerente ideologice, s-a mers pe teza inadmisibilitatii aplicarii teoriei impreviziunii.


4. DOMENIUL DE APLICARE A TEORIEI IMPREVIZIUNII

Domeniul teoriei impreviziunii este format de contractele cu titlu oneros, a caror executare se intinde in timp (contractele afectate de un termen suspensiv sau contractele cu executare succesiva), dar si contractele uno ictu in unele cazuri. Numai in cazul actelor juridice se poate vorbi despre prevederea efectelor si despre perturbari cauzate acestor efecte de imprejurari ulterioare, neprevazute si imprevizilile. Nu se afla in campul de aplicare a teoriei impreviziunii prestatiile pe care partile unui raport juridic obligational generat din savarsirea unui fapt juridic licit sau ilicit le datoreaza.
Efectele raporturilor juridice obligationale izvorate din savarsirea faptelor juridice (in sens restrans) se situeaza prin excelenta in domeniul imprevizibilului chiar de la data nasterii lor, iar aceasta cel putin in ceea ce o priveste pe una dintre parti, de regula creditorul.
Nu vom fi in prezenta impreviziunii nici atunci cand partile au inserat in contractul lor clauze de indexare( corelarea unei valori economice cu alta valoare economica in vederea mentinerii in timp a valorii reale a obligatiilor contractuale), care vor face sa varieze pretul in functie de evolutia unui indice ales de ele sau au convenit ca in anumite situatii sa revizuiasca contractul lor, amiabil sau recurgand la un judecator. Inseraea unor asemenea clauze are semnificatia prevederii de catre parti a posibilitatii revizuirii contractului in anumite circumstante, iar judecatorul sesizat in acest scop nu va face decat sa aplice prevederile contractului, respectand astfel forta sa obligatorie.
Aplicarea teoriei impreviziunii presupune interventia judecatorului pentru restabilirea echilibrului contractual rupt datorita unor imprejurari neprevazute de parti la incheierea contractului si imprevizibile la aceeasi data, in absenta unor clauze exprese sau a unor prevederi legale care sa-l abiliteze pentru a-si revizui contractul.
Astfel in ceea ce priveste domeniul de aplicare a teoriei impreviziunii, trebuie sa consatatam ca aceasta priveste numai contractele ce au ca obiect obligatii exprimate intr-o unitate monetara a caror executare nu este concomitenta
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.