Tema cosmogoniei la Mihai Eminescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tema cosmogoniei la Mihai Eminescu

Fiind atent asupra procesului universal, spre deosebire de clasic, care vede categorialul, romanticul adauga viziunea lumii intre cei doi poli: geneza si stingerea. Acesta distribuie sirul fenomenelor macrocosmice in sens evolutiv si, compensatoriu, involutiv, in perspectiva a doua mari decoruri:fundul cosmogonic si fundul escatologic. "Materia insasi este examinata in fierberea ei in aceste doua directii, in miscarea de organizare si dezorganizare" (G. Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu)

Problema cosmogoniei pare sa fie o preocupare pentru Eminescu inca din anii sai de tinerete. In manuscrisele sale de prin 1872 apar unele intrebari despre creatorul lumii.In unul dintre aceste fragmente, Eminescu se intreba:"Ce-i etern? Cine consuma samburul aurit din soare?.../ Cine filele albastre si-nstelate le intoarce / La a Creatiunii carte (...) cine firul lung il toarce / din fuiorul vesniciei pan'in ziua de apoi?" In mai multe poezii scrise la diferite varste de exemplu"Memento Mori",

"Rugaciunea unui dac","Gemenii", "Luceafarul", Scrisoarea I" apare o incercare de a cauta semnificatie vietii sau a istoriei umane in eternitate, de a lega trecutul si viitorul omului cu inceputul si sfarsitul lumii.Cum orice gand omenesc adanc porneste din cer, precum spune Herder, opera lui Eminescu izvoraste si ea din "fiorul cosmogonic" si din nazuinta de a cuprinde procesele Universului in devenirea lor. Poemele sale graviteaza mai mult sau mai putin in jurul intunericului din golul primordial.

Literar vorbind, cosmogoniile sunt niste mituri care intrevad inceputul, plastic, prin analogie cu procesele de germinatie terestra.
Sursele de inspiratie sunt miturile cosmogonice si explicatiile stiintifice.Ipoteza biblica prezinta apa infinita ca fiind haosul originar "De-nceput au facut D-zeu ceriul si pamantul. Iara pamantul era nevazut si netocmit, si intunecarea zaceau deasupra preste cel fara fund, si Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apei". De asemenea, si pentru Thales din Milet apa era principiul tututror lucrurilor. « mai multe referate din Romana