Teius - Studiul geografic complex

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Teius - Studiul geografic complex

1.1 POZIÞIA GEOGRAFICÃ

Oraºul Teiuº este amplasat in zona central vesticã a þãrii, fiind situat pe coordonatele geografice reprezentate de paralela de 46º15´ latitudine nordicã ºi meridianul de 23º50´ longitudine esticã, la o distanþã de 18 km de municipiul Alba Iulia, pe culoarul Mureºului, în Depresiunea Teiuºului. Aceastã poziþie i-a favorizat în toate etapele evoluþiei sale istorice realizarea unor importante schimburi de mãrfuri specifice muntelui, dealului, câmpiei ºi luncii. Aceasta fiind o cauzã importanã pentru organizarea în aceastã zonã, din cele mai vechi timpuri, a tradiþionalelor târguri cunoscute în toatã þara.

Zona centru cuprinde pãrþi insemnate din cele trei ramuri ale Carpaþilor Româneºti, zona colinarã a Podiºului Transilvaniei ºi depresiunile din zona de contact intre zona colinarã ºi cea montanã. Zona montanã se întinde pe 47% din suprafaþa Regiunii Centru, ocupând pãrtile de est, sud ºi vest ale regiunii. Zona colinarã cuprinde Podiºul Târnavelor, în întregime ºi partea de est a Câmpiei înalte a Transilvaniei. În zona de contact între regiunea montanã ºi cea colinarã se gãsesc depresiunile Fãgãraºului ºi Sibiului în partea de sud, Culoarul Alba Iulia-Turda în partea de vest ºi dealurile subcarpatice în partea de est.

Culoarul Mreºului (are altitudinea cea mai coborâtã la confluenþa Arieºului cu Mureºul 270 m ºi 220 m la confluenþa Sebeºului), este astfel clar limitat între râpa de împingere ce mãrgineºte Podiºul Târnavelor ºi dealurile piemontane ataºate Munþilor Trascãu. Sub raport morfologic culoarul are un aspect depresionar, fiind disimetric din cauza abaterii Mureºului cãtre sud, fapt datorat împingerii exercitate de afluenþii viguroºi care coboarã din Munþii Apuseni. O serie de înaintãri mio-pliocene dinspre munte genereazã cîteva strangulãri, individualizându-se bazinete depresionare. Elementul morfologic dominant îl constituie prezenþa teraselor bine dezvoltate. Cele opt terase ale Mureºului (2-3 m, 8-12 m, 18-25 m, 30-40 m, 50-60 m, 75-85 m, 90-120 m, ºi 140-150 m) sunt bine utilizate în agriculturã, favorizând totodatã dezvoltarea numeroaselor aºezãri rurale ºi centre urbane cum este ºi Teiuºul.

1.2 CADRUL GEOGRAFIC ªI UNITÃÞILE MAJORE DE RELIEF ÎNTÂLNITE

1.Rama de munþi
2.Rama deluroasã
3.Muºcele
4.Dealuri piemontane
5.Terase
6.Lunci
7.Defileuri
8.Cueste
9.Râpi de împingere
10.Anticlinale

Geografic vorbind, Teiuºul este situat în Depresiunea Transilvaniei la extremitatea sa cea mai vesticã, având în dreapta Mureºul, într-un coridor depresionalr cunoscut sub numele de „Culoarul Turda – Alba Iulia”
Culoarul Turda – Alba Iulia se extinde de la confluenþa Arieºului cu Mureºul, în partea de nord ºi þine pânã la unirea râului Sebeº cu Mureºul, în partea de sud. Se desfãºoarã ca un segment larg al Mureºului numit uneori ºi depresiunea Aiud – Alba Iulia deºi în bunã parte reprezintã un relief deluros asemãnãtor altimetric cu cel din podiºul din partea de est.

Limita de nord corespunde cu marginea sudicã a Dealurilor Feleacului, între vãile pâraielor Galda Mare ºi Valea Florilor, unde dealurile prezente aici se pierd în Depresiunea Turzii, care are un aspect de câmpie. La est de Valea Florilor limita urmãreºte contactul cu câmpia Sãrmaºului pânã pe valea Mureºului, apoi denivelarea care separã Podiºul Târnavelor de Valea Mureºului, marcatã de un ºir de aºezãri, printre care ºi oraºul Teiuº.
În sud culoarul este parþial închis de extremitatea nord esticã a Munþilor Vinþului mai jos de Alba Iulia, rãmânând sã se continue numai partea joasã a culoarului constituitã din terasele ºi lunca Mureºului. Limita de vest este clar imprimatã în relief ca fiind versantul estic al Munþilor Trascãu ºi treapta colinarã a culoarului.

Altitudinea maximã este de 682 m în Vârful Braniºte, situat la contactul cu Munþii Trascãu, urmeazã vârful Dealul Rotund 557 m din Dealul Mãhãceni, deal aflat în partea de nord a Teiuºului ºi unde întâlnim altitudinile cele mai mari din Culoarul Turda – Alba Iulia. Principala particularitate a reliefului din acest culoar o constituie asimetria orograficã, ca urmare a trecerii gradate de la glacisul piemontan de sub Munþii Trascãu, la culoarul cu terase din partea centralã ºi apoi la lunca largã a Mureºului din est. Acest glacis este secþionat de numeroase vãi ale afluenþilor Mureºului, care coboarã din Munþii Apuseni, fragmentându-l într-o succesiune de culmi prelungi, continuate cu poduri largi de terasã.

Diferenþa maximã de nivel faþã de lunca Mureºului, la Alba Iulia este de 460 m. Energia reliefului este mai ridicatã în partea de nord ºi de vest. Densitatea fragmentãrii prezintã valori mari, de 1,8 – 2 km/km² tot în partea de nord ºi valori mici de 0,5 km/km² în partea de sud.
Acesta este strãjuit de zone geomorfologice înalte, atât la est, unde întâlnim Podiºul Târnavelor, cât ºi la vest unde avem Câmpia ºi Dealurile piemontane ale Munþilor Trascãu, între care sunt orânduite Lunca ºi Terasele Mureºului.
« mai multe referate din Geografie