Tehnici de cercetare sociologica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tehnici de cercetare sociologica

Aºa cum preciza C. Wright Mills (1916 – 1962), ei au încercat sa raspunda la trei grupe de întrebari, ºi anume:

„Care este structura acestei societaþi particulare ca întreg? Cum difera ea de alte orânduiri sociale?Care este, în interiorul societaþii, semnificaþia fiecarei trasaturi particulare pentru continuitatea ei ºi pentrutransformarea ei?” (Mills, 1959/1975, 35).

Promotorul sociologiei contestatare din America anilor 1950–1960 remarca faptul ca sociologia se preocupa în primul rând de „interrelaþiile ºi interdependenþele componentelor societaþii, precum clasele sociale, formele fundamentale ale muncii, forþele de socializare majore (structura familiei, educaþia, organizaþiile sociale), regulile ºi formele controlului social care organizeaza o societate” (Baker,1988, 6). Cel de-al doilea grup de probleme care au stat ºi ramân în atenþia sociologiei îl constituie întrebarile de tipul: „Ce loc ocupa aceasta societate în istoria omenirii?

Ce mecanisme duc la schimbarea ei? Care este locul acesteia în dezvoltarea umanitaþii în ansamblul ei ºi care este semnificaþia ei pentru aceasta dezvoltare? Care sunt influenþele pe care le sufera ºi pe care le exercita aspectele studiate în cadrul perioadei istorice în care se manifesta? ºi, în ce priveºte aceasta perioada, care sunt trasaturile ei esenþiale? Prin ce se deosebeºte ea de alte perioade? Care sunt modurile ei caracteristice de faurire a istoriei?” (Mills,1959/1975, 35).
Daca primul grupaj de întrebari viza structura sociala, acest al doilea grupaj are în vedere schimbarea sociala.Sociologii încearca sa înþeleaga ºi sa explice ºtiinþific schimbarile din societate de-a lungul istoriei: schimbarile din structura familiei, modificarea formelor de socializare, transformarea muncii, deplasarea centrului de greutate a vieþii sociale spre organizaþiile formale etc.

În fine, al treilea grup de întrebari se concentreaza asupra studiului personalitaþii ºi a raporturilor individ-societate: „Ce tipuri de barbaþi ºi femei predomina în aceasta societate ºi în aceasta perioada? ºi ce tipuri vor predomina în viitor? Cum sunt ele selectate ºi formate, emancipate ºi reprimate, senzibilizate ºi opacizate? Ce tipuri de natura umana se reveleaza în conduita ºi caracter în aceasta societate, în aceasta
perioada? ºi ce semnificaþie are pentru natura umana fiecare dintre trasaturile societaþii pe care le examinam?” (Mills,1959/1975, 35-35).

TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA

Cele trei grupuri de întrebari identificate de C. Wright Mills în opera marilor sociologi, indiferent de problemele specifice pe care le-au abordat, reflecta concepþia autorului despre obiectul sociologiei ca studiu al influenþelor reciproce dintre om ºi societate, dintre biografie ºi istorie.
Imaginaþia sociologica permite înþelegerea relaþilor dintre istorie ºi biografie, pornind de la premisa ca fiecare individ îºi traieºte biografia într-o perioada istorica determinata, contribuind la configurarea societaþii ºi fiind, în acelaºi timp, un produs al societaþii.

Întrebarile care ºi le-au pus ºi le pun în continuare analiºtii sociali îi framânta ºi pe oameni obiºnuiþi, fara o imaginaþie sociologica educata, sistematica. Cine nu s-a întrebat dupa evenimentele din decembrie 1989: ce societate edificam? Prin ce se diferenþiaza aceasta de societatea totalitara de care ne-am desparþit? Cum influenþeaza economia de piaþa asigurarea drepturilor omului? Oamenii se întreaba: de ce a crescut exploziv infracþionalitatea? De ce au scazut producþia ºi nivelul de trai? Care sunt cauzele extinderii ca o plaga a corupþiei? Ce fel de oameni sunt cei care ºi-au schimbat instantaneu convingerile politice declarate? Prin ce se caracterizeaza întreprinzatorul ca tip uman impus de societatea în tranzaþie de la totalitarism la democraþie? Cum se exercita justiþia sociala în perioada de tranziþie postcomunista?

Neavând calitatea spirituala a imaginaþiei sociologice, „forma cea mai fertila a conºtiinþei de sine”,
oamenii necultivaþi sociologic nu reuºesc sa vada legatura inseparabila dintre viaþa individului ºi istoria societaþii, nu înþeleg seismele sociale, evoluþia sociala rapida ºi faptul ca vechile norme ºi valori nu îi mai pot orienta într-o lume a concurenþei ºi confliectelor.

Este scopul cercetarii din domeniul ºtiinþelor sociale comportamentale de a explica necazurile personale ºi conflictele sociale, de a propune modalitaþi de depaºire a neliniºtei, anxietaþii, panicii sau indiferenþei ºi apatiei. „Epoca noastra este cea a neliniºtei ºi a indiferenþei” – spunea C. Wright Mills în
urma cu mai mult de patru decenii. Aceasta caracterizare este de o mare actualitate pentru societatea romîneasca de azi. De aceea cercetarea socioumana trebuie sa evidenþieze care sunt valorile ameninþate ºi cine le ameninþa; ea trebuie sa contribuie la depaºirea „necazurilor personale generate de mediu” ºi la soluþionarea „conflictelor publice ale structurii sociale”.

Cunoaºterea comuna: caracteristici

Traind în societate, fiecare individ îºi însuºeºte în cursul existenþei sale o suma de cunoºtinþe despre traiul laolalta al oamenilor. Aceste cunoºtinþe se bazeaza pe experienþa directa a indivizilor. Este ceea ce numim „cunoaºterea comuna” (sau „spontana”, „cotidiana”, „la nivelul simþului comun”, „la nivelul bunului simþ”).

Cunoaºterea comuna „nu este altceva decât însusirea de catre agentul cunoscator a unei informaþii legate nemijlocit de condiþiile praxiologice în care acþioneaza” (Popa, 1972, 29). În activitatea lor practica oamenii, ca agenþi cunoscatori individuali sau colectivi, utilizeaza cunoºtinþele dobândite anterior, transmise cu ajutorul limbajului natural de la o generaþie la alta în procesul socializarii. Structura ºi configuraþia activitaþilor practice contemporane, modul de raportare la mediul natural ºi social, sistemul de valori, orizontul cunoºtinþelor anterioare alcatuiesc – aºa cum preciza Cornel Popa – ”situaþia praxiologica determinata” în care se realizeaza actul cunoaºterii. Serge Moscovici ºi Milles Hewstone (1983) definesc simþul comun ca pe un „corpus de cunoºtinþe fondat pe tradiþiile împartaºite ºi îmbogaþite de mii de observaþii ºi experienþe sancþionate de practica” (apud Fischer, 1990, 56).

Simþul comun, la care apelam cu toþii pentru a explica ceea ce se întîmpla ºi pentru a prevedea ce se va întîmpla, se deruleaza în doua etape. În prima etapa, în mod spontan, ne facem o idee despre evenimentele trecute. Este o imagine imprecisa produsa de mecanisme psihice necontrolate raþional. Simþul comun se bazeaza pe metode informale. Se vorbeºte astfel despre intuiþia excepþionala a unor persoane ca ceva dat, înnascut. Astfel de persoane „simt”, intuiesc, daca cineva spune adevarul sau nu.

Daca sunt întrebate, însa, nu pot spune cum au procedat, ce argumente au avut în vedere etc. Alte persoane sunt capabile sa „diagnosticheze” dintr-o privire starea de spirit a celor cu care vin în contact. Se vorbeºte astfel despre proverbiala „intuiþie feminina”. Cea de-a doua etapa în cunoaºterea la nivelul simþului comun consta în extrapolarea explicaþiilor de la situaþiile trecute la cele prezente sau viitoare.
Evident, aceasta extrapolare nu se face în termeni de probabilitate, ci într-o modalitate mecanicista de transpunere a explicaþiilor de la o situaþie la alta. Dupa modul de dobândire a cunoºtinþelor, simþul comun are doua forme esenþiale: simþ comun de prima mâna ºi simþ comun de mâna a doua (Moscovici ºi Hewstone, 1983). Simþul comun de prima mâna reprezinta ansamblul cunoºtinþelor spontane fondate pe experienþa directa a agenþilor cunoscatori. « mai multe referate din Psihologie