Tanarul Mircea Eliade

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Tanarul Mircea Eliade

Era, dupa cum se spunea, seful ,generatiei tinere" de scriitori si ganditori din anii "30. Nimic nou si important nu se facea in cultura noastra de atunci, fara a nu se invoca persoana lui Mircea Eliade. Si ori de cite ori se pomeneste astazi de acei ani si acea generatie, numele lui rasuna cel dintii. El a devenit celebru, pe plan mondial, si mai tirziu, insa perioada cea mai frumoasa a existentei lui este aceea din tinerete. Cu modestie si luciditate ce l-au caracterizat totdeauna, el insusi recunostea acest fapt, nu cu nostalgie sau automagulire, ci cu un fel de regret ca s-a bucurat de cele mai inflacarate laude la o virsta cand era abia la inceputul carierei. Ce putea sa mai astepte dupa aceea?

Intr-o insemnare din Jurnalul sau, la data de 17 octombrie 1959, marturisea cu o desavirsita sinceritate: ,...ma intreb uneori daca nu trebuie sa-mi reprosez "sansa mea literara cand, foarte tanar, in tara mea de origine, am fost primit si acoperit de laude. Aceste succese prea grabnice au ucis in mine orice ambitii personale, orice dorinta de "glorie" Nu numai ca n-am dorit gloria, dar faptul ca am obtinut-o atit de repede m-a facut sa fiu mai tirziu modest, indiferent la succes..."
L-am cunoscut pe Mircea Eliade si m-am aflat in preajma lui in destule imprejurari din anii dinaintea plecarii sale din tara. Ar fi multe de povestit, atit in privinta relatiilor mele cu el, cit si a legaturilor lui cu lumea intelectuala din acele vremuri.

Din pacate spatiul ingaduit nu ne permite sa ne lungim la vorba. Totusi, ca un episod de nuanta anecdotica, vreau sa evoc o intimplare mai putin retinuta de memoria celor ce-au participat la ea si care e semnificativa pentru biografia lui Eliade si pentru starea de sentimentalitate a prietenilor sai de atunci. Era in primavara lui 1933, in luna iunie. Mircea Eliade avea 26 de ani si isi dadea doctoratul in Filosofie la Universitatea din Bucuresti. Am fost unul din putinii avizati care au asistat la sutinerea tezei. Examenul a avut loc in sala unde profesorul Gusti, decanul Facultatii, tinea seminariile sale de Sociologie.

O sala mica, din aripa dreapta a Facultatii de Litere si Filosofie, insa in ziua aceea staruia acolo o atmosfera de mare sarbatoare pentru prietenii si admiratorii apropiati ai lui Eliade. Teza de doctorat avea ca subiect filosofia ,Yoga", iar comisia de examinare se compunea din profesorii Dim. Gusti, C. Radulescu-Motru si P. P. Negulescu. Acestia erau imbracati in costum de strada - nu in toga protocolara a tinutelor academice - insa aratau gravi si solemni. Cei trei magistri stateau asezati la o masa, in dreptul ferestrei, asa fel incit candidatul sa fie cu fata spre directia din care venea lumina.

In spatele lui se aflau vreo douazeci de invitati, ce urmareau cu mandrie si emotie acest eveniment major, ca si cum ar fi fost vorba de o victorie a ,generatiei" insesi prin faptul ca seful ei se pregatea sa primeasca un titlu academic. Evenimentul capata o importanta deosebita si prin subiectul dezbatut - ,Yoga" -, subiect nou si senzational, ce intra pentru prima data in atentia mentorilor de la Universitatea din Bucuresti si chiar a cercurilor filosofice dintr-o intinsa arie a continentului european. Este explicabil, deci, cu cita incantare si curiozitate urmareau prietenii lui Eliade desfasurarea ,doctoratului". « mai multe referate din Romana