Supletea si elasticitatea

3x puncte

categorie: Medicina

nota: 9.99

nivel: Facultate

Valorile supleței pasive sunt mai mari decât ale celei active. Suplețea se dezvoltă cu maximum de eficiență în condițiile în care exercițiile sunt administrate zilnic (chiar de două ori pe zi).

Antrenamentul pentru dezvoltarea supleței trebuie continuat și după obținerea gradului de amplitudine dorit, deoarece o întrerupere, chiar de scurtă durată (o săptămână), conduce la pierdere[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Supletea si elasticitatea

Valorile supleței pasive sunt mai mari decât ale celei active. Suplețea se dezvoltă cu maximum de eficiență în condițiile în care exercițiile sunt administrate zilnic (chiar de două ori pe zi).

Antrenamentul pentru dezvoltarea supleței trebuie continuat și după obținerea gradului de amplitudine dorit, deoarece o întrerupere, chiar de scurtă durată (o săptămână), conduce la pierderea achizițiilor câștigate. Cauzele care fac ca suplețea să scadă sunt neadaptarea organismului, înaintarea în vârstă, creșterea în înălțime (copii), rezistența tonică a mușchilor la întindere etc.

Exercițiile stabilite pentru dezvoltarea supleței se execută în serii, fiecare serie incluzând 10-15 repetări. Este de dorit ca amplitudinea mișcării să crească de la oserie la alta. Indicația are în vedere faptul că, în general, mușchii se opun la acțiunea de întindere, cedând treptat, numai după un număr mai mare de repetări.

Înainte de a efectua exercițiile cu amplitudine maximă, trebuie realizată “încălzirea aparatului locomotor”, pentru a intensifica circulația, prevenind astfel eventualele “întinderi” sau “ruperi” ale fibrelor musculare, prin exerciții din școală, alergări și sărituri.
În cadrul fiecărei lecții, numărul de repetări al fiecărui exercițiu se calculează dependent de obținerea amplitudinii maxime (până la limita punctului în care apar senzații de ușoară durere).

Treptat, de la un sistem de lecții la altul, se va tinde spre depășirea acestei limite. Dacă în zilele următoare apar senzații de durere musculară, antrenamentul pentru dezvoltarea supleței va fi sistat.
Acesta va constitui și indiciul că dozarea amplitudinii nu a fost corect stabilită, depășindu-se limita maximă optimă.

Dozarea numărului de repetări în cadrul fiecărei serii trebuie să țină seama de anumite particularități individuale și de gradul de mobilitate al articulației. În primele lecții sunt suficiente, în cazul cursantului începător, 8-12 repetări. Numărul acestora trebuie să crească treptat, de la un sistem de lecție la altul, putându-se atinge cifra mult mai ridicată, 20-30 repetări.

Dependent de conformația anatomică specifică fiecărei articulații și de masa grupelor musculare care se întind, se poate face următoarea ierarhizare în privința numărului de repetări: numărul cel mai mare de repetări va fi stabilit pentru coloana vertebrală, urmând, în ordine, articulațiile coxofemurală, genunchiului, umărului etc.

În funcție de nivelul de pregătire fizică se va stabili și ritmul execuției, cunoscut fiind faptul că o persoană mai bine pregătită poate obține o amplitudine a mișcării maximă, chiar dacă exercițiul se efectuează cu viteză mare, pe când începătorul trebuie să abordeze un ritm mai lent pentru a obține amplitudinea dorită. Odată obținut gradul de suplețe dorit, se poate scădea numărul de repetări, nu și amplitudinea mișcărilor.

Se va avea în vedere ca exercițiile de suplețe să nu fie administrate pe un fond de oboseală (după eforturi de forță și rezistență) și nici fără o prealabilă încălzire musculară locală. Recomandarea se referă, în egală măsură, și la sistemele de acționare combinată, destinate dezvoltării concomitente a mai multor calități. De exemplu, în cadrul circuitelor în care sunt incluse și exerciții de suplețe, acestea vor fi judicios plasate ca succesiune, iar efortul va fi scăzut. Rezultă, deci, că exercițiile de suplețe pot fi incluse, mai ales, în cadrul unor circuite frontale și, de regulă, atunci când se urmărește menținerea gradului de suplețe obținut și mai rar în cadrul unor circuite intensive destinate dezvoltării cu precădere a forței în regim de rezistență.
Multitudinea exercițiilor destinate dezvoltării supleței pot fi grupate în:

a) exerciții active – exerciții libere pentru brațe, picioare, trunchi (flexii, extensii, circumducții, pronații, supinații, abducții, adducții);
- exerciții libere pentru brațe, picioare, trunchi, efectuate cu mișcări de balansare (pardulare);
- exerciții libere efectuate cu îngreunări (sarcină suplimentară);
- exerciții libere efectuate cu partener;
- exerciții libere efectuate la, cu și pe aparat;
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.