Suflete tari de Camil Petrescu - caracterizarea personajelor

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Suflete tari de Camil Petrescu - caracterizarea personajelor

Portretul fizic al Ioanei Boiu-Dorcani este relevat in mod direct prin intermediul unui articol aparut in revista "Lumea ilustrata": "ovalul chipului prea fin, ochii prea mari, gura prea expresiva, degetele subtiri". Orgoliul de casta aristocratica se desprinde, indirect, din privirea plina de "o reverie cu viziuni medievale" si echipajul elegant care se distinge intre toate trasurile ce se plimba la sosea. "Jupanita", cum o numeau prietenii, "are treizeci de ani, zece milioane si nu s-a maritat inca". Ioana il admira pe Stendhal si reporterul sustine ca ea vrea "sa semene neaparat cu domnisoara de la Mole...", afirmatie care prevesteste punctul culminant al dramei.

O admiratie deosebita are loana pentru Suzana Boiu, o ascendenta care, cu cateva secole in urma, in vremea fanariotilor, avusese indrazneala sa ceara in casatorie un haiduc condamnat la moarte, salvandu-i astfel viata. Ioana Boiu o considera pe stramoasa ei "patroana mea" si marturiseste ca jupanita de demult este "idealul meu in trecut... o simt in sangele meu mai mult ca pe oricare dintre stramosi".

Copia portretului pe care o face dupa tabloul original aflat la manastirea ctitorita de aceasta cutezatoare predecesoare seamana, de altfel, foarte bine cu Ioana nu numai ca trasaturi fizice, ci si ca fire: "ochii mari, ficsi, arzatori, ocolesc parca tot ce e uraciune pamanteasca; fruntea inaltata si limpede dispretuieste bucuriile de pret marunt, ale celor din jurul ei...".

Portretul moral al eroinei reiese, in mod indirect, din faptele, atitudinea si mentalitatea sa, precum si din reactiile bine controlate si ferme. Ioana Boiu, indiferenta, rece, distanta, mandra, inaccesibila, il striveste cu distinctia ei pe indragostitul Andrei Pietraru, care se simte incapabil de a stabili o comunicare cu ea timp de peste sase ani, de cand era bibliotecar in casa boiereasca. Cand el intra in iatacul printesei intocmai ca Julien Sorel, ca sa o cucereasca, Ioana este stapanita de dilema intre a-l alunga cu dispret pe umilul servitor sau de a avea cutezanta predecesoarei sale de a-i accepta iubirea. Orgoliul clasei sale aristocratice trebuie sa fie satisfacut de firea puternica, autoritara si poruncitoare a barbatului.

Acesta este si motivul pentru care, in cele din urma, ti cedeaza lui Andrei, fiind impresionata de curajul cu care intrase in iatacul ei, de faptul ca se batuse in duel cu printul Bazil, fara sa tina seama de porunca ei, precum si ca acesta repeta gestul lui Mien Sorel, personajul lui Stendhal, din romanul ei preferat ("Rosu si negru").

Ioana fusese logodita cu un francez din inalta societate, dar rupsese logodna, deoarece se simtise jignita de atitudinea superioara a viitoarei soacre, avand o prima dezamagire din partea clasei sociale careia ii apartinea. Despre printul Serban, care ii ceruse mana, are o parere dispretuitoare, deoarece, cu toate ca se considera "sportman, om de lume, donjuan, poet, pictor si cantaret", nu este nimic din toate acestea, ci numai un diletant mediocru. Poate ca si din cauza acestor dezamagiri fata de barbatii apartinand clasei ei sociale, Ioana ii cedeaza lui Andrei. « mai multe referate din Romana