Sociologismul - contributie esentiala la constituirea obiectului epistemic al sociologiei

3x puncte

categorie: Psihologie

nota: 8.73

nivel: Facultate

Intentionand o detasare definitiva de maniera speculativa si respingand descriptivismul caracteristic stiintelor sociale din vremea sa,
E. Durkheim este primul creator de sistem sociologic in care spiritul teoretic se imbina benefic cu metodologia studierii concrete a realitatii sociale. Ipoteza de la care pleaca este urmatoarea: pentru a putea fi recunoscuta ca stiinta (similar stiintelor[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Sociologismul - contributie esentiala la constituirea obiectului epistemic al sociologiei

Intentionand o detasare definitiva de maniera speculativa si respingand descriptivismul caracteristic stiintelor sociale din vremea sa,
E. Durkheim este primul creator de sistem sociologic in care spiritul teoretic se imbina benefic cu metodologia studierii concrete a realitatii sociale. Ipoteza de la care pleaca este urmatoarea: pentru a putea fi recunoscuta ca stiinta (similar stiintelor naturii) sociologia trebuie sa aiba un obiect de studiu care sa se impuna in mod obiectiv cercetarii stiintifice prin intermediul unei metode specifice de investigare si evaluare a complexitatii sociale pe cale empirica.

Dintre toate componentele societatii, faptul social reprezinta elementul primordial care, fiind o "cristalizare a existentei obiective", este anterior individului si i se impune acestuia cu forta evidentei. Diferenta dintre faptul social si celelalte elemente care alcatuiesc cadrul existentei sociale a individului consta in aceea ca faptul social reflecta nu o existenta organica, ci un "mod colectiv de gandire concretizat intr-o reprezentare colectiva...

Este fapt social orice fel de a face, fixat sau nu, capabil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara, sau care este general in intinderea unei societati date, avand totusi o existenta proprie, independenta de manifestarile sale individuale"31 [1]. In aceasta acceptiune, faptul social devine categoria sociologica generica pentru desemnarea tuturor componentelor constiintei colective care exercita constrangere morala asupra individului, impunandu-se in acest mod, ca semn si criteriu al socialului.

Prin caracterul sau obiectiv (fiind exterior constiintelor individuale) si prin ireductibilitatea sa la orice alta realitate, faptul social constituie sursa de evolutie a societatii definite ca "realitate sui-generis". Desi imposibila fara aportul indivizilor, societatea ca rezultat al asocierii acestora este o experienta calitativ diferita de simpla insumare a lor, intrucat raporturile de interdependenta creeaza fenomene noi, care nu mai pot fi explicate prin natura elementelor componente (de factura subiectiva).

De aceea, natura socialului nu trebuie cautata in psihologia indivizilor (ca formalistii, relationistii sau fenomenologii), ci in fortele specifice pe care le dezvolta asocierea lor, societatea devenind o realitate exterioara in care se proiecteaza norme, valori, idealuri si modele de comportament care fac posibila socializarea individului.

Aceasta zona a socialului constituie "constiinta colectiva", care cuprinde: "totalul de credinte si de sentimente comune 'mediei ' membrilor unei aceleiasi societati" si care "formeaza un sistem determinat care are viata sa proprie" si viata, in genere tot ce apare individului ca "institutie". Prin institutie E. Durkheim intelege: "orice credinta si orice mod de conduita instituit de colectivitate"; sociologia este o "stiinta a institutiilor, a genezei si functionarii lor".

"Esenta societatii" o constituie deci, modalitatile practice de institutionalizare a "constiintei colective" in care se exprima si constiinta de sine a intregii comunitati etnico-sociale considerate. Ca unitate functionala a indivizilor diferentiati, societatea este rezultatul unui consens care se poate explica prin conditiile materiale ale existentei lor deoarece viata economica este "prea exclusiv calauzita de egoisme individuale si prea putin guvernata de spiritul de solidaritate" [2].

Consensul isi gaseste sursa de legitimitate in constiinta colectiva anterioara si exterioara existentelor individuale, fata de care se impune ca sistem coerent de norme si se instituie in calitate de sursa trascendenta a coeziunii sociale. Libertatea insasi nu este un rezultat al alegerilor individuale intre alternative, ci decurge dintr-un cod social de reglementari impersonale cu prescriptii imperative pentru fiecare individ.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.