Situatia Imperiului bizantin sub urmasii lui Justinian

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.86

nivel: Facultate

In aceasta situatie, din Peninsula Iberica care se gasea acum inca in mana bizantinilor, Imperiul a pierdut intre 571-572 Cordoba, iar ceva mai tarziu in 629 a fost cucerita definitiv de vizigoti. Fara intra in detalii vom mai spune ca influenta bizantina asupra culturii vizigote nu a fost neglijabila [1].

Bizantul si Italia
In ceea ce priveste Italia, rezistenta bizantina a [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Situatia Imperiului bizantin sub urmasii lui Justinian

In aceasta situatie, din Peninsula Iberica care se gasea acum inca in mana bizantinilor, Imperiul a pierdut intre 571-572 Cordoba, iar ceva mai tarziu in 629 a fost cucerita definitiv de vizigoti. Fara intra in detalii vom mai spune ca influenta bizantina asupra culturii vizigote nu a fost neglijabila [1].

Bizantul si Italia
In ceea ce priveste Italia, rezistenta bizantina a fost deosebit de slaba, pentru ca efortul principal al Imperiului era indreptat acum catre Orient si Balcani. Populatia care isi revenise cu greu dupa recucerirea bizantina, era acum nevoita sa faca fata unei fiscalitati excesive, unui sistem de spoliere discutabil, astfel incat venirea lombarzilor era privita cu bunavointa. In patru ani lombarzii vor stapani o mare parte a Peninsulei cu exceptia litoralului si a lagunei; in mai putin de zece ani ei reusind sa se organizeze in principate. Noul context permitea Bizantului sa mai detina o parte importanta a Italiei de Sud: Sicilia [2], Calabria, regiunea de coasta care inconjura orasele Neapole si Amalfi [3].

In aceasta perioada, papa Grigorie cel Mare a reprezentat factorul de rezistenta impotriva lombarzilor, pagani in marea lor majoritate si a caror aristocratie era ariana. Prestigiul moral al scaunului sau era recunoscut in intreg Occidentul crestin. Corespondenta sa contine numeroase scrisori adresate episcopilor africani, indeosebi in problema donatista, vechea schisma de la inceputul secolului al IV-lea, care continua sa reprezinte un factor provocator in Biserica [4].

In acea vreme, in care o buna parte a Occidentului era in mana regatelor barbare, legaturile acestora cu Biserica erau in mod evident prioritare pe agenda de lucru a papei. De aceea, grija lui Grigore cel Mare era puterea lombarda in Italia: asistam acum la o ocupare brutala a pamanturilor traditional romane de catre regii si ducii de neam germanic, arieni, care nu numai ca atacau in mod direct armatele exarhatului imperial de la Ravenna, dar se opuneau si autoritatii spirituale a papei.

Exprimandu-si frustrarea, papa Grigorie scria la un moment dat unui prieten de-al sau de la Constantinopol: AEu nu am fost facut episcop de catre romani, ci de lombarzi>> [5]. De altfel, el compara Roma cu un vultur care si-a pierdut penele. Acest patriotism roman a lui Grigorie, justifica atasamentul sau politic fata de Imperiul bizantin.

In scrisorile adresate lui Mauriciu, el se numea nevrednicul tau servitor (indignus pietatis vestrae famulus), iar influenta mare pe care el o avea in Occident, mai mare decat exarhatul de Ravenna, il determina sa dea chiar decrete in numele imparatului. Acest rol jucat acum de papalitate in Occident, ca reprezentant imperial de facto, a servit mai tarziu drept precedent psihologic, atunci cand papii isi vor asuma o putere civila autonoma. Cu toate acestea, Grigorie cel Mare nu a fost mereu un instrument pasiv al politicii imperiale.

In relatiile sale cu lombarzii, el a adoptat mai degraba o atitudine independenta. Multa vreme imparatul Mauricius si exarhul sau, Romanus, s-au opus tratativelor de pace cu cuceritorii. Papa insa a avut contacte cu regele lombard Agilulf, prin intermediul sotiei acestuia, Teodelinda, care era ortodoxa. Mauricius va condamna aceste initiative independente, Romanus il va acuza de tradare, numai ca aceasta politica a papei va da pana la urma roade sub exarhii Calinicus si Smarald, cand se va incheia pacea cu lombarzii.

Mai mult chiar, Adaloald, fiul lui Agilulf si al Teodelindei a fost botezat in credinta ortodoxa in 603 [6]. Aceasta politica pacifista va fi continuata si de imparatul Focas, asasinul lui Mauriciu (602), care trebuia sa faca fata acum unei noi invazii persane. Convergenta politica dintre papa si noul imparat era explicabila, dar nu justifica bucuria exprimata de Grigorie la instalarea acestui tiran. Ca raspuns la sustinerea papei, Focas a publicat un decret special in favoarea primatului roman, pentru acest gest fiind cinstit la Roma prin ridicarea in Forum a unei coloane. Acest monument se pastreaza si astazi.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.