Sistemul muscular

5x puncte

categorie: Biologie

nota: 9.90

nivel: Liceu

Fibrele pot traversa longitudinal întreg mușchiul, sau se pot opri undeva în masa acestuia, efilându-se. În general, circa 98% din fibre sunt inervate de o singură placă neuro-musculară, situată la mijocul acestora, dar sunt și cazuri când o placă neuro-musculară inervează mai multe fibre.

Fibra musculară este alcătuită din: membrană, numită sarcolemă, citoplasmă (sarcoplasm[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Sistemul muscular

Fibrele pot traversa longitudinal întreg mușchiul, sau se pot opri undeva în masa acestuia, efilându-se. În general, circa 98% din fibre sunt inervate de o singură placă neuro-musculară, situată la mijocul acestora, dar sunt și cazuri când o placă neuro-musculară inervează mai multe fibre.

Fibra musculară este alcătuită din: membrană, numită sarcolemă, citoplasmă (sarcoplasma), și aparat fibrilar. Sarcolema este o membrană aproape continuă, ce prezintă un orificiu de intrare a fibrei nervoase. Se constituie dintr-un complex elastic, subțire, bistratificat; stratul intern, mai subțire (circa 70 Ćngstromi), se numește membrană plasmatică, iar cel extern, mai gros (de circa 300 – 500 Ćngstromi), numit membrană externă, are o elasticitate foarte mare.

Sarcolema se continuă cu țesutul conjunctiv dintre fibrele musculare, iar în interior se conectează cu membranele Z ale miofibrilelor. Funcțional, sarcolema stabilește legătura dintre interiorul și exteriorul celulei, prin intermediul sistemului de canalicule T, importantă cale pentru schimburile de substanțe cu lichidul intercelular. De asemenea, sistemul T deține rolul primordial de transmisie a impulsului nervos de la placa neuro-musculară la miofibrile.

Sarcoplasma este citoplasma celulară, formată din miofibrile și citoplasmă necontractilă. Miofibrilele formează ionoplasma. Ele ocupă cam 60 – 80% din masa și volumul fibrei, prezentându-se ca filamente de 1 – 3 micrometri diametru și de lungime egală cu a fibrei. Miofibrilele nu posedă membrană proprie. Spațiul dintre ele este ocupat de citoplasmă, mitocondrii și reticul endoplasmatic. Într-o fibră se găsesc în jur de 1000 – 1100 de miofibrile, care se dispun paralel pe axul lung al acesteia. Astfel, fibra capătă un aspect striat longitudinal.

Structura lor este consecința succesiunii de discuri formate din material proteic cu indice de refracție diferit (luminos sau întunecat) de-a lungul fibrelor, ceea ce le conferă aspectul striat transversal. Discurile sau benzile luminoase, clare, izotrope, monorefringente în lumină polarizată sunt mai subțiri și poartă denumirea de benzi I, iar cele anizotrope, întunecate, birefringente, mai groase, se numesc benzi A.


Benzile A sunt împărțite în două segmente egale de o bandă clară, H (Hensen), iar cele I de banda întunecată Z (Zwischenscheibe, numită și Stria Amici); aceasta traversează toate miofibrilele, atașându-se la sarcolemă. Rolul său este de a menține raporturile interfibrilare. În timpul relaxării exagerate a fibrilelor, în centrul striei H, clare, apare membrana M, întunecată, unde se prind filamentele de miozină. De-o parte și de alta se găsesc două arii mai luminoase, numite liniile L.

Între două membrane Z (între centrii zonelor luminoase I) se găsește un sarcomer; el este unitatea morfo-histo-funcțională a miofibrilelor. În general, lungimea sarcomerilor ajunge până la 2,5 microni. Într-o fibră sunt cam 10 – 20 de milioane de astfel de unități.

Filamentele de miozină participă la formarea discului întunecat A, având în mijloc o umflătură (membrana M). Au cam 140 – 160 de Ćngstromi în diametru și lungimi de 1,6 microni. Sunt constituite din câte 200 de molecule de miozină, aranjate într-o rețea hexagonală, densă.

Filamentele de actină formează discul clar I, inserându-se cu un capăt pe membrana Z, iar cu celălalt intercalându-se printre filamentele de miozină, oprindu-se în apropiera zonei H. Diametrul lor ajunge până la 50 – 70 de Ćngstromi, iar lungimea la 2,05 microni. Sunt mai puțin dense decât filamentele de miozină. Per sarcomer, se găsesc circa 1200 molecule, provenind din două filamente.

Fiecare miofibrilă are în componență aproape 1500 de filamente de miozină și 3000 de filamente de actină, fiecare filament de miozină având în juru-i 6 filamente de actină, iar unul de actină 3 de miozină. Raportul numeric este de 1/2, iar cel molar de 4 actină la 1 mizină. Cu excepția zonei H, discul A este constituit din filamente groase de miozină și subțiri de actină. Zona clară H constituie elementul elastic al miofilamentului, unde are loc extensia acestuia. Este formată din filamente de miozină și unul extensibil, proteic, S, ce pare a uni filamentele de actină între ele.

Discul A este mai bogat în substanțe minerale comparativ cu discul I; astfel, primul conține în special Ca++, Mg++, K+, iar cel de-al doilea Creatinfosfat (CP, CF), Acid Adenozintrifosforic (ATP), Acid Adenozindifosforic (ADP), lipoide etc. Glicogenul, principala substanță de conversie energetică a mușchiului, atinge concentrații considerabile în sarcoplasmă și discul A, care, se pare, exercită o acțiune ATP-azică (de descompunere asupra ATP), generând energia necesară contracției.
Proteinele se găsesc în proporție de 54 în discul A, 36 în discul I, 3 în substanța S și 6 în membrana Z.

Sarcoplasma nediferențiată se prezintă sub forma unui gel amorf, roșu. Biochimic, constituie un amestec de ioni: K+, Na+, Ca++, Mg++, PO4–––, dizolvați în apă, substanțe organice, necesare metabolismului celular: enzime proteice și mitocondrii, aflate în strânsă legătură cu filamentele de actină (au rol în utilizarea ATP). Sarcoplasma nediferențiată ocupă cam 20 – 30% din masa celulară. Ea cuprinde două fracțiuni:

- sarcoplasma interfibrilară, bogată în organite celulare (mitocondrii, fragmente de reticul endoplasmatic, incluziuni organice: proteine, aminoacizi liberi, acizi grași liberi, miogen, globuline, glicogen, enzime etc.)
- sarcoplasma periferică, unde se găsesc mitocondrii, nucleu, aparat Golgi, reticul endoplasmatic, lizozomi, glicogen, lipopigmenți, ATP etc. Reticulul endoplasmatic are doi componenți: reticulul sarcoplasmatic (RS), identic cu al celorlalte celule, și sistemul T, tubular transvers, ca o continuare a membranei și a spațiului intercelular înăuntrul celulei.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.