Simbolul apei in studiul comparativ al religiilor contemporane

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Simbolul apei in studiul comparativ al religiilor contemporane

Element vital, dar insesizabil, apa a solicitat elaborarile intelectuale, dar in aceeasi masura ea a hranit imaginarul. Chiar daca simbolismul apei este universal si daca exista teme comune tuturor mitologiilor, fiecare societate dispune de propriile sale configuratii culturale. In iudaism, chiar inainte de redactarea Misnei, si apoi a Talmudului, comentarii si o bogata literatura in limbile greaca si ebraica au vehiculat o intreaga retea de analogii biblice in legatura cu apa.

Pentru crestinism, Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsul, inspirandu-se din imaginile biblice, au raspandit o interpretare originala a acestei revelatii, pe care Parintii au adunat-o si au interpretat-o in lumina noii lor credinte.
Recurgerea la imagini biblice a continuat in Coran, in care precumpaneste aceeasi conceptie a inspiratiei divine ca si in Biblie, fiecare surata fiind o "coborare" a spiritului divin asupra lui Mahomed, ultimul dintre profetii lui Dumnezeu pentru musulmani.

Astfel, fiecare dintre culturile monoteiste a dezvoltat in felul sau rituri religioase, practici sociale, sisteme filozofice care se intemeiaza pe un patrimoniu de imagini si de referinte comune, consemnate desigur in texte sfinte, dar si in arta sau in arhitectura.
Cele patru fluvii ale paradisului, potopul, Moise salvat din ape, trecerea Marii Rosii, intalnirile patriarhilor pe langa fantani, Iona in pantecele chitului - toate aceste teme si multe altele au modelat durabil imaginarul crestin.

Si acum i se poate pretui farmecul in Occident, prin mijlocirea sculpturii romane, a manuscriselor cu miniaturi, a vitraliilor din catedralele gotice, a picturii flamande sau italiene, iar in Orient prin intermediul decoratiei primelor biserici, a baptisterelor, a mozaicurilor sau a frescelor bizantine.
In momentul de fata, construirea de bai rituale pentru evreii din Canada sau din Franta, ca si realizarea de bazine de ablutiuni pentru musulmanii din Germania sau din Olanda, subliniaza faptul ca exigenta de puritate ramane inscrisa pentru vecie in sanul riturilor monoteiste.

Baile rituale, pentru care legea talmudica pretinde sa fie alimentata cu "ape naturale", de ploaie sau de izvor, au fost construite in decursul timpurilor, in Palestina primelor veacuri - la Masada, la Qumran sau la Ierusalim - in Europa crestina medievala, in Franta revolutionara, in Imperiul Otoman sau in Maghrebul actual.
In ceea ce priveste bazinele pentru ablutiuni ale musulmanilor, inseparabile de moschei, arhitectura lor ritmeaza imensitatea lumii islamice, de la primele locuri in care predica Mohamed - Medina si Mecca - pana la contraforturile Imperiului Mongol, ale Spaniei medievale si pana in Africa contemporana. « mai multe referate din Religie