Sfanta Teodora de la Sihla

3x puncte

categorie: Religie

nota: 9.81

nivel: Gimnaziu

6. În această chilie pustnicească s-a nevoit Sfânta Teodora aproape 30 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și biruind prin răbdare, rugăciune și smerenie toate cursele vrăjmașului. Căci, fiind întărită cu putere de sus, n-a mai coborât din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit.

Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Sfanta Teodora de la Sihla

6. În această chilie pustnicească s-a nevoit Sfânta Teodora aproape 30 de ani, slăvind neîncetat pe Dumnezeu și biruind prin răbdare, rugăciune și smerenie toate cursele vrăjmașului. Căci, fiind întărită cu putere de sus, n-a mai coborât din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit.

Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele Taine și cele de nevoie vieții pământești. În această îngerească ne voință atât de mult a sporit cuvioasa, încât făcea priveghere de toată noaptea cu mâinile înălțate la cer, până se revărsau zorile și se lumina la față cu lumină de sus, apoi se odihnea două ore și iar începea.

Hrană primea numai după două zile, puțini pesmeți cu ierburi de pădure, ferigă și măcriș, numit „Măcrișul Sfintei Teodora". Iar apă aduna din ploi, într-o scobitură deasupra unei stânci, numită până azi „Fântâna Sfintei Teodora". Și, adevărată minune, că apa din stâncă nu seca niciodată. Mai târziu, răposând Cuviosul Pavel, fericita Teodora a rămas numai în grija lui Dumnezeu.

7. Odată, năvălind turcii asupra satelor și mănăstirilor din ținutul Neamț, s-au umplut codrii de săteni și de călugări. Atunci au ajuns câteva călugărițe și la chilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita:
- Rămâneți voi în chilia mea, căci eu am alt loc de adăpost. Din ceasul acela s-a dus într-o peșteră mică din apropiere și acolo se nevoia singură, neștiută de nimeni, iar noaptea se odihnea puțin pe lespedea de piatră care se vede până astăzi în fundul peșterii.

8. Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munții Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de peștera Cuvioasei Teodora. Deci, năvălind asupra ei ca s-o ucidă, sfânta a căzut în genunchi și, înălțându-și mâinile către cer, a strigat: - Izbăvește-mă, Doamne, de mâinile ucigașilor! În clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul peșterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte.

9. Fiind cu totul uitată de oameni și neavând pe nimeni la bătrânețile ei, și-a pus toată nădejdea numai în Dumnezeu. Astfel, părăsind chilia, Sfânta Teodora se nevoia în peșteră ca un înger în trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le mai simțea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga neîncetat lui Dumnezeu cu mâinile înălțate la cer, până se răpea cu mintea la cele cerești, iar cu trupul se ridica deasupra pământului.

Atunci i se lumina fața prin harul Duhului Sfânt, iar din gura ei se înălța în sus rugăciunea ca o văpaie de foc, asemenea marilor sfinți. Că ajunsese fericita Teodora la rugăciunea cea mai înaltă, în extaz, și se îndulcea în chip negrăit de cele dumnezeiești.

10. Hainele Sfintei Teodora ajunseseră acum niște zdrențe, care cu greu îi acopereau trupul slăbit de aspră nevoință. Încă și hrana terminându-se, păsările cerului, la porunca Ziditorului, îi aduceau zilnic fărâmituri și coji de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria.

Iar fericita se ruga neîncetat pentru lume și se bucura de apropierea mutării din trup. Însă, timp de 40 de zile înainte de obștescul sfârșit s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un preot, ca să-i aducă Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorința sufletului ei.

11. Odată, a observat egumenul Sihăstriei, Varsanufie, stoluri de păsări ducând către Sihla fărâmituri în cioc. Deci, cugetând în sine că trăiește acolo vreun sihastru sfânt, a trimis doi frați să vadă unde se opresc acele păsări. Astfel mergând ei, i-a cuprins noaptea și, rătăcind prin pădure, se rugau și așteptau să se facă ziuă.

Apoi, observând înaintea lor o rază de lumină ce se ridica la cer, s-au apropiat și au văzut o femeie luminată la chip, înălțată de la pământ și rugându-se cu mâinile în sus. Era Sfânta Teodora.
- Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai ascultat!, a zis fericita. Apoi a adăugat către cei doi frați:
- Nu vă temeți, fraților, căci sunt o smerită roabă a lui Hristos! Dar mai întâi aruncați-mi o haină să mă îmbrac, că sunt cu trupul gol!

Apoi, chemându-i, le-a spus viața și sfârșitul ei apropiat și le-a poruncit, zicând:
- Coborâți la schit și spuneți egumenului să trimită pe duhovnicul Antonie și pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul și Sângele lui Hristos.
- Cum să ajungem la schit noaptea, au răspuns frații, căci nu cunoaștem drumul?
- Mergeți după lumina care se vede înaintea voastră și numaidecât veți ajunge!
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.