Scurt istoric al dezvoltarii logicii ca stiinta

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Scurt istoric al dezvoltarii logicii ca stiinta

La Aristotel, rezulta din lucrari ca logica este definita ca o stiinta a regulilor, de a demonstra adevarul, iar adevarul este definit ca o concordanta dintre gandire si realitate: "Asa cum e obiectul si insusirea lui, la fel este si adevarul". Aristotel sustine ca formele si legile logicii isi au baza in realitatea obiectiva, ca legaturile dintre idei, stabilite in procesul demonstratiei sunt, in ultima analiza, determinate de legaturile demonstratiei sunt, in ultima analiza, determinate de legaturile care exista intre lucrurile din realitatea obiectiva, asupra carora gandim.

Unii dintre filozofii greci de dupa Aristotel au adus contributii insemnate la dezvoltarea logicii formale.
Filozofii stoici, mai ales Crisip, au studiat formele gandirii, au pus bazele logicii relatiilor, au studiat structura judecatilor si a inferentelor (rationamentelor), ipotetice si disjunctive. Logica relatiilor create de scoala stoica constituie o completare a logicii aristotelice, baza de dezvoltare moderna a logicii matematice. Epicur (360-314 i.C) a dezvoltat logica pe baza cunostintelor experimentale, s-a ocupat de deductie, descoperind si formuland astfel legile silogismului.

Preluata si prelucrata de catre neoplatonicieni, indeosebi de Profirius (sec. al III-lea) si Boetius (sec. al VI-lea), logica lui Aristotel a fost folosita in Europa occidentala medievala si transformata de scolastici in mijloc de demonstrare a tezelor teologice. Incepand cu secolul al VII-lea d.C., opera lui Aristotel a fost tradusa in limba araba. Marii logicieni Farabi, Averoes, Avicena au preluat logica lui Aristotel in mod creator, lucrarile lor influentand apoi pe unii ganditori medievali precum:

Roger Bacon, Duns Scott, William Occam. Este important sa semnalam ca in intregul mediu occidental asistam la o disputa in ceea ce priveste o problema majora a logicii: "cearta dintre realism si nominalism". Realismul - orientare reprezentata cu deosebire de Hansel, de Chaterbury, Toma d'Aquino si altii, care vedeau in notiuni universale realitati independente. « mai multe referate din Psihologie