Satul romanesc - trecut, prezent si viitor

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Satul romanesc - trecut, prezent si viitor

Românii, ca toate popoarele, au trebuit sa comunice între ei stabilind astfel diferite relatii. Aceste relatii au fost la început norme de conduita fara caracter juridic, norme care au fost respectate de buna voie de catre toti. Desi mai târziu a intervenit legea scrisa, satele au continuat sa-si judece pricinile potrivit dreptului stramosesc. Este adevarat, cu timpul, legea scrisa a câstigat tot mai mult teren în detrimentul dreptului comunitar. Dar între biruinta unuia si disparitia partiala a celuilalt se impunea o perioada îndelungata în care au coexistat ambele tipuri de “instante”.

Problema înlaturarii bruste a dreptului comunitar nu s-a pus în ceea ce priveste dreptul românesc scris. Aceasta, deoarece, în mod inevitabil s-ar fi provocat grave perturbari sociale în rândul satelor românesti care se bazau pe o traditie bine pusa la punct, pe norme nescrise, dar respectate cu strictete. Dealtfel, încalcarea legii nescrise ducea la sanctionarea celor vinovati, ceea ce demonstra importanta legii nescrise .
Dreptul românesc a fost si este înca indisolubil legat de societate. Românii, si-au creat propriile reguli sociale cum dintre care amintim : regulile obisnuielnice, regulile morale, regulile religioase etc., reguli clare care le asigurau convietuirea în colectivitate reguli care si azi coexista cu regulile scrise. Astfel, o serie întreaga de practici sociale, îndelung repetate în actele zilnice, cunoscute, aplicate si respectate au devenit, în timp, norme de drept.

Conditiile vietii materiale si spirituale, tipurile de relatii sociale din societatea româneasca au determinat aparitia unor comunitati si grupuri specifice de solidaritate. Viata satului românesc a avut un puternic caracter comunitar colectiv concretizat în aparitia unor valoroase traditii social-economice, cu norme, forme de organizare si institutii proprii .
Baza dreptului la poporul român au format-o cutumele care creau o situatie juridica mentinuta prin consimtamânt mutual. Cutuma sau obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept, si reprezenta o practica atât de înradacinata în comunitatea satului românesc încât oamenii socoteau ca prin ea îsi puteau exercita drepturile. Si chiar faceau acest lucru.

Regulile formate în timp nu sunt impuse de constrângere, însa ele sunt respectate, chiar nescrise fiind.. Practica generatoare de cutume era uniforma, repetabila si avea o durata de timp destul de îndelungata.
La începutul Evului Mediu, peste tot domnea legea nescrisa, dreptul comunitar, acel obicei al pamântului dupa care se conduceau toate asezarile românesti. Pricinile dintre români s-au judecat potrivit acelor ”Lex Olachorum”. În România, pozitia dreptului obisnuielnic cutumiar s-a pastrat pâna la începutul veacului al XIX-lea, alcatuind obiceiul pamântului sau legea româneasca, ” Jus Valahium ” sau ” Ius Valachorum ” . Abia dupa aparitia Codului civil din 1864 rolul cutumei se restrânge, dar chiar si legea scrisa face, înca, trimitere, prin câteva articole, la obiceiul juridic.

Obiceiul este, practic, rodul experientei de viata a întregii comunitati. Obiceiul este un model de conduita, el presupune o anumita constrângere în recunoasterea valorilor de grup si de respectare alor. Obiceiul apare ca un comportament pe care grupul social îl impune membrilor sai. El se concretizeaza, în general, pe formule orale, iar autoritatea lui se bazeaza, pentru aplicare, tocmai pe faptul ca este rezultatul unei practici vechi, incontestabile. Obiceiul formeaza un mecanism creator si pastrator de ordine, si mai mult decât atât, obiceiul este un mecanism pastrator de cultura .

Prescrierile obiceiului pamântului sunt izvorâte din bunul simt si din întelepciunea poporului român, de aceea când un membru al colectivitatii în care traia gresea el era judecat numai dupa normele cutumiare ale locului în care traia. Poporul român a tinut si tine, înca, la traditia întemeiata pe practicarea si manifestarea cultului. Traditia a fost si înca mai este conducatoarea tuturor actelor omului. Poate, tocmai de aceea legea tarii sau obiceiul pamântului apare ca o emantie a întregului popor privit în structura lui de clasa si în evolutia lui istorica. Exista, înca, obiceiuri stravechi care s-au pastrat aproape nealterate de-a lungul timpului.
Viata psihosociala în satul românesc a avut un caracter comunitar evidentiat de închegarea anumitor traditii cu caracter economic si psihosocial, de conservarea unor mentalitati specifice. Satul românesc si-a dezvoltat forme specifice conform trebuintelor comune si a vointei comune.

FOLCLOR SI ARTA ROMANEASCA

Arta populara a Romaniei isi are radacinile in trecutul indepartat si tumultos al regiunii. Fiind situata la intersectia marilor civilizatii istorice –Greaca, Romana, Bizantina, Orientala si Occidentala – elemente ale acestor civilizatii au fost absorbite de locuitorii acestor regiuni, toate acestea rezultand intr-o viziune originala care se gaseste in arta, mestesugurile si muzica Romaniei.

Folclorul romanesc este cel mai bine conservat din lume iar manifestarile sale sunt evidente in intreaga tara: Maramures (constructii din lemn, costume, ceramica); Bucovina (tesaturi, oua incondeiate de Pasti, costume, traditii); Banat (costume populare artistice, obiceiuri traditionale); Horezu (ceramica, sculptura in lemn); Muntii Apuseni (costume populare artistice, sculpturi in lemn, sarbatori populare, constructii din lemn); Marginimea Sibiului (icoane pictate pe sticla, costume populare artistice, obiecte de uz caznic - toate adunate in muzee de arta populara). Exista de asemenea muzee ale vechii tehnici populare la Bucuresti, Sibiu , Cluj-Napoca , Ramnicu Valcea, Focsani , Timisoara si Sighetu Marmatiei
« mai multe referate din Istorie