Salarii - impozite si prestatii

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Salarii - impozite si prestatii

Legea salarizarii nr. 14/1991 reglementeaza cadrul legal pentru stabilirea salariilor. In cadrul companiilor salariile sunt stabilite prin contracte individuale si colective de munca stabilite de angajatori si angajati sau reprezentantii acestora. Cadrul legal in baza caruia se incheie contractele colective de munca il reprezinta Legea 130/1996 republicata in 1997. Contractul colectiv de munca este negociat in fiecare an la nivel national si pentru fiecare sector de activitate.

Aceste contracte stabilesc salariul minim brut pentru un muncitor necalificat si pe baza acestuia coeficientii minimi pentru alte salarii de baza, bonusuri si alte facilitati (inclusiv indemnizatia pentru concediile platite). La nivel local, partenerii sociali stabilesc un salariu minim specific pe intreprindere care este cel putin egal cu salariul minim stabilit la nivel national si coeficientii de calificare calculati pe baza celor stabiliti in contractul colectiv de munca de la nivel national.

Cresterile salariului minim din cadrul intreprinderilor determina nivelul salariului de baza pentru fiecare loc de munca. Pentru anul 2002, in contextul acordului cu Fondul Monetar International, autoritatile si-au luat angajamentul ca acordurile colective sa nu raporteze grila de salarizare la salariul minim pe economie.

In 2001, 35% dintre companiile cu mai mult de 20 de angajati [1] (50% din intreprinderile de stat, 35.7% din companiile private si 13% din companiile cu capital mixt) au intrat sub incidenta contractelor colective de munca. Cu toate ca legea salarizarii prevede o autonomie in ce priveste stabilirea salariilor, in cadrul regiilor autonome si in administratia publica salariile se stabilesc prin consultarile dintre Guvern si sindicate.

Guvernul are posibilitatea de a adopta reglementari privind indexarea si compensarea salariilor in vederea limitarii declinului salariilor reale [2]. Indexarile trimestriale ale salariilor in raport cu evolutia preturilor de consum determinate dupa consultarile cu sindicatele si introduse in administratia publica la mijlocul anilor 90 au servit, de asemenea, ca recomandare pentru alti angajatori.

Conform legii salarizarii republicata, salariul minim brut pe economie este stabilit prin hotarare de guvern in urma consultarii cu partenerii sociali. Dupa o dublare in 2000, salariul minim a crescut cu 40% in 2001 si cu 25% prin ultima ajustare din martie 2002 care a stabilit salariul minim la 1.750.000 lei, sumacorespunzand cu 34% din salariul mediu brut. Desi, conform informatiilor disponibile corespunzatoare sfarsitului anilor 90 [3], un procent estimat de 4% dintre angajati au primit salariul minim, majoritatea provenind din randul lucratorilor sezonieri, salariul minim stabilit la nivel de sector poate fi legat formal sau de facto de salariul minim pe economie.

Asa cum am vazut si in sectiunile precedente, in ciuda imbunatatirilor recente ale dezvoltarii salariilor la nivel macro-economic, structura corespunzatoare a salariului continua sa fie dezechilibrata in favoarea sectorului public si a intreprinderilor de stat si nu corespunde unei economii de piata functionale.

Evaluare
Politica venitului in Romania trebuie sa continue sa sprijine reducerea infaltiei si a constrangerilor bugetare din cadrul intreprinderilor publice in contextual acordurilor cu Fondul Monetar International.
In actualul context al economiei si pietei muncii din Romania, mecanismele de stabilire a salariilor pot juca rolul lor doar in cadrul unor sectoare mici ale economiei.
Reforma sistemului de stabilire a salariului constituie un element important in cadrul reformelor de pe piata muncii. Trebuie sa asigure ca dezvoltarea salariilor este favorabila ocuparii in ceea ce priveste contributia la stabilitatea macroeconomica.

Partenerii sociali si Guvernul trebuie sa dezvolte progresiv - in conformitate cu reformele generale economice si de pe piata muncii - mecanismele de stabilire a salariilor care sa reflecte in mod corespunzator productivitatea, nivelul de calificare si diferentele regionale.

2.3.2.2.Taxele si contributiile sociale
Nivelele inalte ale impozitarii pe piata fortei de munca (inclusiv impactul contributiilor sociale) poate conduce la scaderea cererii pe piata fortei de munca in economia formala in timp ce incurajeaza cresterea activitatilor informale si de subzistenta. Impactul general al taxelor si contributiilor poate fi rezumat in termeni de impozitare a salariilor [4].

O noua lege adoptata in 2002 [5] reglementeaza impozitul pe venitul personal. Impozitul pe venit este calculat pe baze individuale, direct, pentru fiecare venit in parte. O deducerea personala de baza in valoare de 1 600 000 lei este aplicata pentru determinarea venitul supus impozitarii. O reducere suplimentara ehivalenta cu 50% din deducerea personala de baza (sau 800 000 lei) pe persoana este aplicata pentru fiecare membru al familiei care se afla in intretinerea contribuabilului, independent de valoarea venitului. Ratele impozitului variaza intre 18% (aplicat venitului supus impozitarii de pana la 1 800 000 lei) si 40% (aplicat pentru venitului supus impozitarii de 10 200 000 lei si peste). « mai multe referate din Economie