S-a dus amorul de Mihai Eminescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: S-a dus amorul de Mihai Eminescu

Poezia „S-a dus amorul” arata cum natura face parte din visul de iubire, ea fiind o prezenta eterna in acest cadru romantic. Tristul amor ingropat in „murmur de izvor” si in „ senin de stele” face evidenta relationarea iubirii cu a naturii fara de care profunzimea sentimentelor si a trairilor nu ar fi fost posibila.

Eul poetic traieste revoltat o ipostaza confuza a vietii in care amintirea amorului dus, il bantuie dar care nu il mai misca si nu il mai face sa tresara ca altadata. Prin sintagma „jalea mea adanca” se creeza o imagine a suferintei care a fost, dar care acum este regretata deoarece suferinta implica si trairea momentului de iubire. Poezia „S-a dus amorul” nu este o poezie care dezvolta tulburatoare adancimi tematice, dar este o poezie in acre limbajul poetic se dovedeste a fi un element de esenta in structura poeziei. Iubirea se impleteste cu elemente din natura „izvorul”, „stelele” si odata cu acestea se impleteste si dorinta cu regretul, amintirea cu nostalgia.

Vocativul „iubito” din a patra strofa creeaza impresia unei prezente imediate, poetul se exprima ca si cand iubita i-ar fi fost alaturi. „Ochii intunecati / renascatori in moarte” este o metafora ce exprima durerea lasata in urma de iubita in urma despartirii. Visul de iubire este frumos amintit de poet in versurile „cu acel smerit suras/ cu acea blanda fata/ sa faci din viata mea un vis/ si din visul meu viata”. Aceste versuri arata intensitatea trairii emotiei, cand cuprins de iubire totul devine neclar si feeric. In strofa a opta regasim un motiv eminescian foarte abordat in poeziile sale. Luna, ca si motiv literar, face parte din acele elemente ale naturii care sunt prezente cu precadere in poeziile eminesciene.

Iubita, este la Eminescu o fiinta care pare desprinsa din poveste, care intruchipeaza perfectiunea. Tocmai acesta inaltare a ei din firesc si obisnuit, o face sa-i para poetului „ prea mult inger si prea putin femeie”. Femeia iubita este vazuta cu trasaturi angelice, iubirea mascand realitatea. Poetul condamna acest vis de iubire obsedant in care „ se pierdusera amandoi” si care i-a facut sa „uite de Dumnezeu”. Acest lucru semnifica tratarea iubirii patimase ca fiind absoluta , uitand de supreamatia divinitatii. Cei doi, avantati in povestea lor, „uitara toate”. „Lumea de mizerii” reprezinta realitatea cu care se confrunta eul poetic, dar si lumea in care nevoit sa o accepte, nu intelege durerea geniului. « mai multe referate din Romana