Rolul literaturii in perioada pasoptista

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Rolul literaturii in perioada pasoptista

Reviste: "Dacia literara", "Curierul romanesc", "Albina romaneasca"
Unul dintre semnele innoitoare ale modernizarii culturii noastre il reprezinta o dezvoltare expresiva a presei, care a facut posibila o circulatie a ideilor, o solidarizare a presei romanesti si a introdus un program de modernizare a literaturii.

Prin intermediul presei se formeaza un public citior de unde rezulta preocuparea scriitorilor pasoptisti de a-si explica programul literar; ei publicand scrieri care vor provoca mutatii importante, toate acestea coaguland in jurul revistelor. 

Intr-o prima etapa, de efervescenta creatoare corespunzatoare primei generatii pasoptiste I.H.Radulescu prin articolele din gazeta "Curierul Romanesc", prima revista romaneasca aparuta la Bucuresti, incepand cu 1829 caruia ii adauga din 1837 suplimentul literar "Curierul de ambele sexe" este inchinata literaturii educatiei si preocuparilor casnice.

Este faza entuziasta si oarecum "naiva" a romantismului pasoptist cand distinctia intre opera originala si prelucrarea unui model strain aproape nu se facea. Datorita indemnurilor adresate tinerilor scriitori: "nu e vreme de critica, copii;e vreme de scris;sa scrieti cat veti putea si cum veti putea". A fost posibil debutul unei intregi generatii intre 1830-1840: Vasile Carlova,Vasile Alexandrescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu.

Vorbind in "Curierul Romanesc" din 1847 despre gramatica sa, Ion H eliade Radulescu face marturisirea ca ceea ce a urmarit atunci prin redactarea acelor articole a fost sa puna o oarecare ordine in acest domeniu si a procedat astfel "dupa cererea unei gramatici universale".

Gheorghe Asachi editeaza la Iasi "Albina romaneasca" in 1829 cu suplimentul cultural si literar "Alauta romaneasca". Aparitia gazetei a avut ca scop imbogatirea limbii prin articolele pline de patriotism oferind cunostinte uzuale. In cursul a douazeci de ani "Albina romaneasca" a publicat nuvele, traduceri, fabule, poezii si compuneri dramatice, a imbogatit limba cu expresii si ziceri noi pentru a tratata subiecte din ce in ce mai inalte si a coopera la o educatie populara".

Mihail Kogalniceanu impune spiritul critic. El este redactorul primei reviste exclusiv literare, "Dacia Literara" de la Iasi. Aparitia "Daciei Literare" este semnul de maturizare a vietii romanesti. In cele trei numere aparute se publicau opere ale celor mai valorosi scriitori ai vremii iar directia imprimata se reflecta in toata literatura epocii. Constituirea deplina a romantismului pasoptist a fost marcata de programul "Introductie la Dacia Literara" redactat tot de el si publicat in primul numar al revistei in 1840. 

La inceputul articolului axat pe evidentierea necesitatii unei literaturi originale si nationale, Kogalniceanu prezinta activitatea gazetelor romanesti aparute anterior, fata de care "Dacia Literara" doreste sa aduca un suflu nou, sugerat si de titlul revistei care ne atrage atentia de faptul ca aceasta se focalizeaza pe "literatura".

Respinge coloratura locala si amestecul politicului, revista adresandu-se scriitorilor romani de pretutindeni pentru a publica scrieri originale. "O foaie dar, care, parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationala, foaie care, facand abnegatie, ar fi numai o foaie romaneasca, si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara[...]. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti".

Romantismul
Este o orientare ideologica, artistica si literara care a marcat prima jumatate a secolului al XIX-lea aproximativ intre 1790 si 1850 in spatiul european. Este un curent literar polemic, aparut ca reactie impotriva rationamismului si a clasicismului rigid.

"Romantismul constituie un preludiu al modernitatii si este dintre toate miscarile literare cea mai apropiata de noi". Astfel depaseste schemele clasice prin apropierea de natura, de sensibilitatea vie si de individualitate. "Romanul se renaste cu primavara! El intinereste cu natura caci o iubeste cu toata dragostea unui om primitiv. De aceea si toate canticele lui incep cu frunza verde".

Curentul literar patrunde la noi prin filiera franceza, datorita scriitorilor pasoptisti iar aparitia curentului este favorizata si de factori social istorici: revolutiile burghezo-democratice, lupta pentru independenta si libertate nationala.

Trasaturile romantismului sunt libertatea creatiei, primatul sentimentului si a fanteziei creatoare, afirmarea individualitatii, fascinatia misterului si a exceptionalului, revolta impotriva conventiilor sociale si artistice, respingerea regulilor impuse de clasicism, atractia pentru natura, istoric, folclorul local, mituri fantastic, fabulos.

Temele romantice acapareaza din ce in ce mai mult formulele de prestigiu ale poeticilor neoclasice si practici literare, astfel este evident ca un concept de noua literatura isi croieste drum. Cel mai caracteristic text este articolul lui Heliade din 1832 "Pentru poezie".

Romantismul este strabatut de doua curente contrarii care se vor manifesta statornic : romantismul depresiv, in care viata sufleteasca se realizeaza si se incheie in renuntare, urmatoarele versuri fiind sugestive: "Iubesc prea dulce o pastorita/ Cu chip prea dulce, prea dragalas;/ Pentru ea nu mai simt neputinta,/ Pentru ea numai sunt patimat" si romantismul progresiv revolutionar ispitit de imaginea ideala a societatii viitoare: "Hai, copii de acelasi sange!/ Hai cu toti intr-o unire/ Libertate-acum sau moarte sa catam sa dobandim." Acest dublu aspect al romantismului se manifesta doar in romantismul culturilor sud-estice, asadar si in literatura noastra.

In "Istoria critica a literaturii romane", Nicolae Manolescu arata ca romantismul romanesc poate fi datat intre Carlova si Eminescu. Poezia pasoptista romaneasca este una a romantismului imblanzit, numit romantism 'Biedermeier' de catre Virgil Nemoianu, caracterizat prin inclinatie spre moralitate, intimism, confort spiritual, militantism national, conservatorism, valori domestice, ironie si resemnare.

"(...)romantismul romanesc poate fi considerat de tipul Biedermeier, atat prin ecletismul lui, cat si prin inclinatia catre forme neradicale si detotalizate, catre istoric si etnic, cu desigur, precizarea ca el comporta nuante absolut particulare ce se cuvin relevate. Chiar si strict istoric, epoca romantica se suprapune la noi acestui al doilea romantism european".

Speciile clasice: fabula, satira, imnul, epistola, poemul eroic, comedia coexista cu cele romantice: meditatia, elegia, nuvela istorica uneori in opera aceluiasi scriitor sau chiar a aceluiasi text. Fondul romantic este uneori turnat in tipare ale secolului precedent, pentru ca literatura noastra nu a avut un clasicism individualizat, iar pasoptismul a recuperat simultan experiente literare manifestate succesiv in alte literaturi. « mai multe referate din Romana