Rolul fluidului salivar in cario - rezistenta

5x puncte

categorie: Medicina

nota: 7.92

nivel: Facultate

În aceste situații RFR și RFS scad, crescând astfel atât carioactivitatea cât și riscul cariogen individual. Iradierea terapeutică a capului și gâtului determină reducerea drastică a fluxului salivar care provoacă o creștere dramatică a incidenței cariei dentare.
Xerostomia poate fi indusă și medicamentos, în cazul unor asocieri:

- antagoniști ai receptorilor histaminei;
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Rolul fluidului salivar in cario - rezistenta

În aceste situații RFR și RFS scad, crescând astfel atât carioactivitatea cât și riscul cariogen individual. Iradierea terapeutică a capului și gâtului determină reducerea drastică a fluxului salivar care provoacă o creștere dramatică a incidenței cariei dentare.
Xerostomia poate fi indusă și medicamentos, în cazul unor asocieri:

- antagoniști ai receptorilor histaminei;
- antidepresive triciclice;
- agenți antihistaminici cu acțiune centrală.

Medicamentele blocante α și β adrenergice contribuie la instalarea xerostomiei și la schimbarea compoziției salivare, crescând și mai mult riscul de apariție a noii carii.

O dovadă clinică a rolului jucat de fluxul salivar în cariorezistență este apariția „cariei de biberon” la copiii sub 3 ani. La acești copii apar carii rampante chiar și pe suprafețe netede la dinții temporari cariorezistenți (incisivi).

Scăderea ratei fluxului salivar stimulat (RFS) dar mai ales a RFR prin hipofuncție salivară poate fi detectată încă din timpul anamnezei și a examenului clinic, când pacientul poate prezenta multiple simptome și semne clinice. La examenul clinic se observă:

• turgescența glandelor salivare;
• glosite candidozice;
• cheilită angulară;
• creșterea prevalenței și incidenței cariilor dentare;
• mucoase orale subțiri și uscate.

Simptomele pe care le acuză pacientul sunt:
- xerostomie;
- disfagie;
- sete;
- senzații gustative anormale;
- piele uscată;
- uscăciune nazală, faringiană;
- tulburări oculare.

Cu cât RFS este mai mare, clearence-ul va fi mai rapid, iar determinanții ecologici externi ce ar putea scade pH-ul plăcii bacteriene vor acționa un timp mai scurt, având un rol carioinductiv redus.

Proprietăți fizice – vâscozitatea

Mucinele sunt glicoproteine salivare cu greutate moleculară mare bogate în carbohidrați, cu molecule extinse, asimetrice, care influențează vâscozitatea salivei.

Au fost descrise două tipuri de molecule: MG 1 și MG 2, cele din urmă prezentând pe lângă carbohidrați și un lanț peptidic. MG 1 are rol în formarea peliculei dobândite, protejând smalțul de agenții nocivi exogeni, fizici și chimici.

Mucinele asigură formarea unui strat protector cu rol lubrifiant, permițând mucoaselor orale să fie mobilizabile cu o fricțiune mică pe alte suprafețe. Mucinele ajută la formarea bolului alimentar și la deglutiție. MG 2 ajută la agregarea microbiană și scăderea timpului de clereance bacterian, mediul oral având astfel o capacitate carioinductivă mică.

Proprietăți chimice - Capacitatea tampon

Stephan, încă din 1940 a demonstrat experimental dinamica valorii pH-ului existent la suprafața plăcii bacteriene timp de 1 h, după o clătire cu o soluție de zaharoză 10%.
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.