Rolul cheltuielilor publice in conceptia lui J.M.Keynes

5x puncte

categorie: Economie

nota: 9.00

nivel: Facultate

Într-o viziune traditională a finantelor publice, cheltuiala publică are o situație paradoxală : pe de o parte, i se conferă o importanță hotaratoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile și apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de altă parte însa, în viziunea traditională asupra finanțelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Rolul cheltuielilor publice in conceptia lui J.M.Keynes

Într-o viziune traditională a finantelor publice, cheltuiala publică are o situație paradoxală : pe de o parte, i se conferă o importanță hotaratoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile și apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de altă parte însa, în viziunea traditională asupra finanțelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice și influenta acesteia în viața social economică.

În concepția moderna aupra finanțelor publice, cheltuiala publica este cercetată și apreciată în primul rand prin prisma naturii sale; ceea ce conteaza nu este atat marimea ei, cât mai ales efectele pe care le induce în viața social-economică.

Finanțele moderne delimiteaza noțiunea de cheltuială publică de noțiunea de cheltuială privată. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferența dintre cheltuiala publică și cea privată este determinată de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul în calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli facute în baza unui contract reprezintă cheltuieli private ale statului.

Cheltuielile publice au o natura eterogena. Dacă sunt judecate dupa efectul lor în viața social-economica atunci aceste cheltuieli ar putea fi ordonate in trei grupe:
•cheltuieli negative;
•cheltuieli pozitive;
•cheltuieli neutre.

Cheltuielile negative sunt un consum efectiv și definitiv de venit national și nu au un efect ulterior asupra viitorului PIB. Sunt reprezentate de cheltuielile cu întretinerea aparatului de stat, întretinerea și dotarea armatei, dobanzile platite la împrumuturile externe ale statului etc. Se mai numesc si cheltuieli reale.

Cheltuielile pozitive sunt cele realizate atât în domeniul economic cât și dintre cele realizate în domeniul social-cultural, și care au efecte mai îndepartate sau mai apropiate asupra creșterii economice. Dintre cele din domeniul economic putem aminti: diverse investitii efectuate de stat, subvenționarea anumitor activități ale agenților economici etc.

În domeniul social-cultural cheltuielile pozitive sunt cele care, într-un fel sau în altul, influenteaza creșterea economică viitoare , chiar dacă efectele lor nu îmbraca o formă materială în viitorul imediat: cheltuielile pentru invățămant sau cele din domeniul sănătății.
Cheltuielile neutre nu reprezintă un consum efectiv de PIB (Produs Intern Brut), dar nu au nici o influentă asupra creșterii ulterioare a acestuia. Aici regasim diferite cheltuieli sociale, dobânzile aferente datoriei publice interne etc.

2.2. Premise și direcții ale utilizării cheltuielilor publice pentru influențarea activității economice.La baza apariției noțiunii de cheltuială publică se consideră că stă doctrina keynesiană, care a fundamentat includerea variabilei acesteia în ecuațiile de echilibru general. Cheltuielile publice, atat cele pentru consumul public, cât și cele pentru investițiile publice, au fost asimilate cererii de consum agregate, ca variabilă ce conditionează oferta.

Ca premise a acestor interpretări date cheltuielilor publice se găsesc anumite legi fundamentale, formulate inițial de J. M. Keynes :
-legea înclinației spre consum (conform acesteia la o creștere a venitului are loc o creștere a consumului, dar nu în aceeași masură).
-legea înclinației spre investiții (care presupune ca întreprinzătorii privați manifestă interes pentru efectuarea de investiții numai atunci când eficiența marginală a capitalului investit este mai mare decât rata dobanzii pe piața financiară, mai ales rata dobanzii bonificată la depozitele bancare).
-legea înclinației spre valori lichide (aceasta presupune că indivizii manifestă o înclinație sporită pentru deținerea de active cu un grad ridicat de lichiditate).

Continuatorii lui Keynes au fundamentat divesrse modele și acțiuni de politică financiară publică menită să susțină eforturile de relensare economică, în situația de stagnare, de stimulare a cererii, a ritmurilor producției, de corectare a nivelului șomajului, menținandu-l in limite acceptabile.

Conceptul de cheltuială publică este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting cel juridic și cel economic.
În sens juridic, noțiunea de cheltuială publică semnifică o plată legată de funcționarea instituțiilor publice și, în general, de înfăptuirea activităților cu caracter public, inclusiv a
întreprinderilor cu capital de stat.

În această primă accepțiune, apare în prim plan faptul că cheltuielile publice se realizează printr-un complex de organe și entități publice (instituții, întreprinderi etc.), cu competențe în avizarea și efectuarea operațiunilor de plăți pe seama resurselor financiare publice, respectiv în cheltuirea banului public, potrivit normelor legale.

Spre deosebire , în sens economic, noțiunea de cheltuială publică exprimă procesele economice de repartiție a PIB, concretizate prin alocarea și utilizarea resurselor bănești(financiare), pentru realizarea de acțiuni considerate de interes
public, la nivel național sau al colectivităților locale etc. Această a doua accepțiune include în sine și conținutul de procese economice de consum public de resurse, ce se efectuează în legătură directă cu satisfacerea nevoilor de utilități sociale publice.

Așadar, în sens economic, conceptul de cheltuială publică exprimă o anumită categorie de procese și relații economice care se manifestă între autoritățile publice (de stat), pe de o parte și persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu prilejul alocării (pe destinații) și utilizării resurselor financiare administrate de către aceste autorități.

Expresie a manifestării a finanțelor, conținutul cheltuielilor constă în procesele și relațiile economice în forma bănească prin care are loc distribuirea și utilizarea efectivă a fondurilor financiare publice. În acest caz, este avut în vedere conținutul cheltuielilor publice de relații de redistribuire financiară a PIB sau chiar a avuției naționale, respectiv de realocare a resurselor, prin intermediul autorităților publice, în favoarea diferitelor persoane fizice și juridice aflate în ipostaza de beneficiare de utilități sociale, inclusiv

de bani publici. Astfel, ele se află la baza ofertei de utilități publice, sub formele bunurilor și serviciilor destinate consumului public și, în principiu, trebuie să asigure, sub aspect financiar, funcționarea normală instituțiilor de stat, respectiv îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului.

În același timp, conținutul lor se află sub incidența programelor de guvernare ale grupurilor care dețin puterea în stat, iar, în mod obișnuit, se concretizează prin finanțarea de acțiuni, considerate de interes public, ce corespund obiectivelor urmărite de către autoritățile publice.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.