Ritul funerar in Egiptul Antic

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 8.64

nivel: Liceu

Mormintele

Acum cu o conștiință liniștită, egipteanul putea putea în voie să se îngrijească de locuința sa veșnică. Faraonii se apucau de aceasta cu ani înainte. Construcția chiar și a unei piramide mijlocii nu era un lucru ușor. Era nevoie sătrimiți expediții întregi ca din platourile muntoase să faci rost de piatră. La începutul Regatului Nou, faraonii au început să [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Ritul funerar in Egiptul Antic

Mormintele

Acum cu o conștiință liniștită, egipteanul putea putea în voie să se îngrijească de locuința sa veșnică. Faraonii se apucau de aceasta cu ani înainte. Construcția chiar și a unei piramide mijlocii nu era un lucru ușor. Era nevoie sătrimiți expediții întregi ca din platourile muntoase să faci rost de piatră. La începutul Regatului Nou, faraonii au început să fie îngropați în Lunca Faraonilor la vest de Fiv, unde s-a format noua necropolă.

Urmașii lui Ramses I chiar dacă erau de la naștere de pe teritoriul Deltei, totuși au schimbat obiceiul adversarilor învinși și au continuat să sape în munții Fivani coridoare subterane și treceri de până la sute de metri cu pictograme stranii pe pereți. Acestea ilustrează călătoria nocturnă a zeului Ra prin 12 regiuni a lumii de dincolo, dar nimic nu ne amintește de faptele zeului din perioada vieții, pentru-că mormântul nu era destinat pentru vizitatori și chiar intrarea în ea era făcută cât mai ascuns.

Cu totul diferit era situația în ce privește mormintele persoanelor fizice, care de obicei foarte clar se împărțeau în două părți. Camera subterană la fundul șahtei era destinată celui decedat. După ce acesta era așezat în sarcofag și se îndeplineau ultimile obiceiuri, intrarea în cameră se clădea, se înfunda șahta și nimeni nu mai trebuia să tulbure liniștea mortului.

Dar deasupra minei era construit un adevărat templu mic, deschis pentru cei vii. Acesta avea ieșirea fasadei în ogradă, unde erau înșirate diferite înscripții; urmașii entuziasmați puteau afla despre faptele bune ale decedatului. Trecând prin toată sala, vizitatorul intra într-un coridor larg, deasemenea având pereții pictați cu diferite scene din viața răposatului și chiar unele din procesul înmormântării.

Acest coridot duce în ultima cameră unde erau ilustrate faptele plăcute lui dumnezeu săvărșite de decedat încă în viață, închinarea lui, jertfele lui, cântările lui, aici se redă imaginea că dacă defunctul îndeplinește toate acestea, atunci ca răsplată va primi întotdeauna o hrană proaspătă ca răsplată pentru credința și atenția lui.

Obiectele funerare

Din toate obiectele funerare, desigur că cel mai important era sarcofagul. Sarcofagul era din piatră, uneori granit negru, bine șlefuit, vopsit, sfințit. Pe capacul bombat era zugrăvit chipul culcat a lui faraon cu atributele lui Osiris, iar pe partea dinlăuntru - Nut, zeița cerului cu toate bărcile și constelațiile sale. Așa se realiza cea mai arzătoare dorințăa egipteanuluipentru viața de după mormânt: făcându-se cetățean al cerului, plimbându-se printre stele, care niciodată nu stau într-un loc și printre nemuritoarele plante.

În afară de acestea în pereții sarcofagului erau gravați ochi: cu ei faraonul adormit vedea totul ca și zeul Osiris, sau Ra, deasemenea o ușă prin care el putea ieși din palatul veșniciei și să se întoarcă oricând dorește. Bogăția și diversitatea obiectelor funerare desigur că depindeau de resursele stăpânului mormântului.

În afara sarcofagului în camera funerară se punea o ladă de lemn, sau piatră cu patru vase pe care noi le numim canoape. Acestea erau destinate diferitor organe extrase din trup înaintea procesului balsamării, care erau date sub ocrotirea a patru zei și a patru zeițe.

Nici un popor din lume nu credea atât de sfânt, ca egiptenii, că imaginea a oricărui obiect sau ființă capătă în lumea mortului, capătă calitățile și abilitățile originalului. Ieșirea din situație se impunea simplu: destul să faci o statuie ca ea să lucreze pe pământul lui Osiris în locul stăpânului răposat. Statuiele de faianță smălțuită, sau din bronz aveau forma mumiei. Se pare că meșterii se stăruiau să capete o analogie portretuală.

Chiar dacă nu reușeau această asemănare ei oricum își atingeau scopul, pentru-că pe fiecare statuie scrieau numele și titlul stpânului pe ca acestea îl însoțeau.

Odată ce au ajuns la această cale, egiptenii au început să înmulțească aceste statui ca să se izbăvească în veșnicii de activitățile neplăcute. Ei le puneau în mâini sau le desenau pe spate uneltele de lucru și saci. La statuiele lucrătoare lucrătoare curând au fost adăugate statuiele scriitori și supraveghetori asupra lucrului. Și în sfârșit, egiptenii au început să facăpentru statui diferite obiecte din faianță sau bronz: complet de ulciorașe pentru apă, sau bacuri pentru nisip, coșuri, gârbaciuri, sape, ciocane. Pe toate aceste obiecte ca să nu le fure și să nu le folosească cu alt scop, deasemenea era pus numele stăpânului mormântului, ca și la statui. Continuând ideea, egiptenii au început să facă femei dezgolite pentru stăpânul și statuiele neînsuflețite. Faraon și cei de elită încă în viață aveau țiitoare și ei nu doreau să piardă acest obicei drag nici chiar în lumea mormântului.

Mumiile ,,iubeau" podoabele nu mai puțin ca cei vii. Deaceea foarte des pe ele erau aceleași podoabe pe care răposatul le purta încă în viață fiind, dar destul de dese erau cazurile când pentru mumie se făceau altele noi. Dumnezeii-păzitori ai morților erau în primul rând Anubis și Tot, însă egiptenii nu desconsiderau nici ajutorul vulturului, a cristeilui cu aripile desfăcute, capul șarpelui - pentru-că șarpele e considerat păzitorul lacătelor la ușile dintre diferitele corpusuri ale lumii de dincolo, deasemenea, ochii zugrăviți și fetișele Osirisului și Isidei. Amuletele in forma de gandac erau transformate in inele si podoabe. Reprezentau zeul-soare Khepri, care murea in fiecare noapte si invia in zori. Aceste amulete erau deseori puse deasupra inimii unei mumii si erau inscriptionate cu formule magice astfel incat spiritul persoanei sa invie odata cu Khepri.

La toate podoabele și amuletele urmează să adăugăm o mare gamă de obiecte cu semnificație mistică de diferite forme și mărimi: arme, embleme domnești și dumnezeiești, sceptre, bastonașe, care niciodată nu încurcau să le ai la îndemână. Ce nu ar spune unii sceptici, pentru bunăstarea în lumea cealaltă totuși în mare parte depindea de îngrijirea din timp a omului în ce privește ,,casa veșnică", obiectele funerare și podoabele.

După ce totul era în ordine cu locuința veșnică, după comandarea obiectelor funerare, amuletelor, bijuterii, podoabe, talismane, bătrânul egiptean mai avea o grijă importantă. Este nevoie ca urmașii să-l îngrijească după moarte și nu doar într-un mod demn să-l transporte în ,,locuința veșnică" oferindu-i ultimile onoruri, ci încă să-și amintească întotdeauna de el, din generație în generație.Gândul că fiul nu va permite ca numele părintelui său și chiar a strămoșilor săi să piară, este deseori întîlnit în textele funerare.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.