Riscul de creditare al persoanelor fizice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Riscul de creditare al persoanelor fizice

Referat despre Riscul de creditare al persoanelor fizice
Din acest punct de vedere, cea mai importantã funcþie a conducerii bãncii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauzã a falimentelor bancare.

Dispoziþii privind finanþarea persoanelor fizice
Acordarea, garantarea ºi derularea creditelor destinate persoanelor fizice se realizeazã pe bazã contractualã, în conformitate cu reglementãrile interne ale împrumutatorilor, aprobate de organele competente conform prevederilor actelor constitutive, în cazul împrumutatorilor persoane juridice române, ºi, respectiv, de organele statutare, în cazul sucursalelor împrumutatorilor persoane juridice strãine.

Împrumutatorii desfãºoarã activitatea de creditare a persoanelor fizice pe baza reglementãrilor proprii validate de Banca Naþionalã a României - Direcþia Supraveghere. Orice modificare ulterioarã a reglementãrilor proprii se notificã Bãncii Naþionale a României ºi devine aplicabilã numai dupã validarea acesteia de cãtre Direcþia Supraveghere.

Aprecierea capacitãþii de rambursare a solicitanþilor de credite
Bãncile sunt obligate sã limiteze riscul de credit ºi sã depunã toate eforturile pentru a-ºi încasa debitorii. În acest scop, vor fi onorate doar solicitãrile de credit pentru care existã premisele rambursãrii principalului ºi plãþii dobânzilor.

În cazul clienþilor persoane fizice, împrumutatorii stabilesc în cadrul reglementãrilor interne, în concordanþã cu profilul ºi strategia lor de risc, cel puþin urmãtoarele:
a) modalitatea de organizare a activitãþii de acordare ºi derulare a creditelor destinate persoanelor fizice ºi, dupã caz, condiþiile de garantare pentru fiecare tip de credit;
b) categoriile de clienþi eligibili pentru finanþare;
c) procedura de clasificare a clientelei þintã pe categorii de risc de nerambursare, fundamentat pe profilul general de risc al împrumutatorului;
d) categoriile de venituri considerate eligibile de cãtre împrumutator, diferenþiat pe categorii de clientelã, precum ºi coeficienþii de ajustare aferenþi în funcþie de gradul de certitudine ºi de caracterul de permanenþã ale acestora;
e) categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinãrii gradului total de îndatorare, incluzând cel puþin cheltuielile de subzistenþã ºi angajamentele de platã altele decât cele de natura creditului;
f) nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, diferenþiat pe categoriile de clientelã ºi fundamentarea nivelurilor stabilite; gradul total de îndatorare se determinã ca pondere a angajamentelor totale de platã decurgând din credite sau alte finanþãri rambursabile în veniturile eligibile din care s-au dedus cheltuielile prevãzute la lit.e);
g) metodologia de reconsiderare periodicã a coeficienþilor de ajustare a veniturilor ºi nivelurilor maxime admise pentru gradul de îndatorare, în vederea asigurãrii acurateþei acestora pe o bazã continuã.

Riscul de credit
Riscul fundamental care trebuie controlat pentru o bancã, de al cãrui control depinde succesul sau insuccesul sãu, este riscul de credit. Ca o extensie, termenul de credit este comun pentru orice tranzacþie, de orice tip, dar este central pentru o bancã. Marea majoritate a bãncilor au o importantã pondere a veniturilor din creditare ºi din plasamente în general, în totalul veniturilor. În cel mai simplu mod, riscul de credit poate fi definit: riscul ca partenerul de afaceri dintr-o tranzacþie sã nu evolueze conform termenilor ºi condiþiilor din contractul iniþial, acest fapt cauzând deþinãtorului de active pierderi financiare.

Cel mai utilizat exemplu pentru a explica riscul de credit este probabilitatea ca debitorul sã nu ramburseze creditul.
Natura expunerii la riscul de credit variazã de la activitate la activitate, iar în multe cazuri, între diferitele stadii ale fiecãrei activitãþi. Pentru unele tranzacþii (un credit de exemplu), întreaga sumã a tranzacþiei, inclusiv dobânda aferentã, reprezintã expunerea la riscul de credit.

Riscul de credit are douã componente :
- riscul de bazã al clientului (implicit), care este o estimare a probabilitãþii ca o pierdere sã aparã în viitor;
- riscul inerent al produsului vândut de bancã, care este o estimare a pierderii monetare datoritã dificultãþilor clientului.

Riscul de client este compus din urmãtoarele riscuri :
- riscul legat de afacerea clientului, evaluat la probabilitatea ca acesta sã nu îºi onoreze obligaþiile faþã de bancã;
- riscul de þarã, evaluat la probabilitatea ca toþi sau cea mai mare parte a agenþilor economici dintr-o þarã (inclusiv guvernul respectiv), sã nu îºi onoreze obligaþiile internaþionale din aceleaºi motive;
- riscul de transfer, evaluat la probabilitatea ca o þarã sã nu poatã sau sã nu doreascã sã îndeplinescã serviciul datoriei externe datoritã unei perioade de dezechilibru a schimbului valutar;
- riscul de concentrare, care este estimat la probabilitatea de a suporta pierderi din diversificarea neadecvatã a portofoliului de credite pe termene, sectoare industriale, regiuni sau numãr de clienþi. Un volum semnificativ de credite pentru agenþi economici care activeazã într-o industrie cu probleme constituie, de exemplu, un risc de concentrare.

Riscul inerent de produs cuprinde urmãtoarele aspecte:
- riscul de capital ºi de dobândã, care reprezintã riscul ca bãncii sã nu-i fie rambursatã suma totalã a capitalului împrumutat ºi a dobânzii aferente, la data scadenþei. Acest risc apare atât pentru portofoliul de credite înregistrat în balanþa bãncii, pe tipuri de produse de credit (descoperire de cont, linii de credit, credite pentru investiþii, etc), cât ºi pentru angajamentele înregistrate în conturi extrabilanþiere, de evidenþã a scrisorilor de garanþie emise, spre exemplu;

- riscul de înlocuire, evaluat ca un risc de produs care poate sã aparã în cazul produselor pe piaþa de capital, valutarã, de exemplu pentru tranzacþiile forward, futures, options, este mult mai complex. Normal, doar o parte a sumei tranzacþionate reprezintã expunere la risc. Riscul de înlocuire apare atunci când o parte din contracte nu evolueazã la preþul scontat, iar banca trebuie sã plãteascã o primã pentru a executa contractele la preþul negociat;

- riscul de achitare, evaluat ca riscul întâmpinat de bancã pânã la lichidarea tranzacþiei. Acest risc apare atunci când clientul nu îºi achitã obligaþiile sau le achitã dupã data scadenþei;
- riscul de garanþie, reprezintã riscul ca valoarea garanþiilor sã scadã astfel încât, în cazul extrem de executare a lor, banca sã suporte o pierdere.

Analiza creditelor acordate persoanelor fizice
În activele bancare creditele acordate populaþiei (pentru construcþii de locuinþe ºi case de vacanþã, pentru cumpãrãri de autoturisme, pentru nevoi gospodãreºti ºi pentru bunuri de folosinþã îndelungatã) au o pondere micã. Ele presupun însã, un volum mare de activitate ºi de cheltuieli. Identificarea ºi evaluarea riscului de creditare presupune analiza nevoii de finanþare (verificarea justificãrii cererii de credit) ºi analiza cererii de creditare (evaluarea calitãþii debitorului apreciatã din punct de vedere al mãrimii ºi stabilitãþii veniturilor). Riscul re creditare depinde în primul rând de riscul de nerambursare.

Cauzele care pot determina insolvabilitatea debitorului sunt:
- obiective - þin de evoluþia mediului în care acesta opereazã;
- subiective - þin de caracterul debitorului, de mãsura în care este dispus sã-ºi achite obligaþiile faþã de bancã înaintea altora.

Protecþia bãncii pentru limitarea cauzelor ce duc la insolvabilitatea clientului se realizeazã astfel:
- pentru cauzele obiective prin analiza ºi prognoza condiþiilor economice, diversificarea portofoliului de clienþi din punctul de vedere al sectorului de activitate, diversificarea teritorialã, stabilirea mãrimii creditului acordat ºi a ratelor de rambursat în funcþie de mãrimea veniturilor totale nete ale persoanelor respective;
- pentru cauzele subiective prin urmãrirea modului de funcþionare a conturilor pe care le au deschise la societatea bancarã clienþii vechi, solicitarea de garanþii reale ºi personale.

În ceea ce priveºte noii clienþi, aceste informaþii nu sunt accesibile, banca fiind dezavantajatã în aprecierea calitãþii clientului. În acest caz analiza revine exclusiv angajatului bãncii ºi presupune o dozã mare de subiectivitate, datoritã faptului cã aceºti funcþionari pentru a nu fi acuzaþi de favoritism, tind sã fie extremi de prudenþi. Astfel, un numãr semnificativ de clienþi vor fi eliminaþi datoritã lipsei de informaþii.

Evaluarea creditelor pentru a determina riscul trebuie sã aibã în vedere urmãtoarele: onestitatea ºi integritatea solicitantului, istoricul relaþiilor sale cu banca, stabilitatea veniturilor sale primare, a locului de muncã ºi a rezidenþei, dacã sursele de venit ale clientului prezente ºi viitoare sunt de încredere, scopul pentru care este solicitat creditul, suma ºi natura celorlalte obligaþii ale clientului, factorii externi ce pot influenþa capacitatea de platã a clientului, valoarea garanþiei. « mai multe referate din Finante-banci