Revolutia din Rusia,1917

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.21

nivel: Liceu

Revoluția din Octombrie, cunoscută și sub numele de Revoluția Bolșevică, a fost a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Revoluția din Octombrie a fost condusă de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și e considerată prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea, revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au fost cele de sub controlul Comit[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Revolutia din Rusia,1917

Revoluția din Octombrie, cunoscută și sub numele de Revoluția Bolșevică, a fost a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Revoluția din Octombrie a fost condusă de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și e considerată prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea, revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au fost cele de sub controlul Comitetului Militar Revoluționar al Sovietului din Petrograd .

Proeminența evenimentului a fost scoasă în evidență mai târziu. Inițial, evenimentul era numit Revolta din octombrie sau Revolta de pe 25, așa cum apare în prima ediție a operelor complete ale lui Lenin.
Numele oficial al Revoluției din Octombrie în Uniunea Sovietică, începând cu a zecea aniversare a revoluției din 1927, a fost Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Azi, această denumire este folosită mai ales de comuniștii ruși.

Pe 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian încă în uz la acea vreme în Rusia, 7 noiembrie după calendarul gregorian), liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin și-a condus revoluționarii de stânga într-o revoltă aproape fară vărsare de sânge în Petrograd, capitala Rusiei, împotriva guvernului ineficient al lui Alexandr Kerenski. Cea mai mare parte a revoltei în Petrograd a fost lipsită de vărsare de sânge, Gărzile Roșii conduse de bolșevici au preluat controlul principalelor puncte din capitală întâmpinând o slabă opoziție. În cele din urmă au luat cu asalt Palatul de Iarnă în noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917.

Asaltul, condus de Vladimir Antonov-Ovseenko, a fost pornit la ora 21:45, având ca semnal de pornire o lovitură de tun, (trasă cu un proiectil de manevră), de pe crucișătorul Aurora. Palatul era apărat de cazaci, batalionul de femei și de cadeți(elevi ai unei școli militare). Palatul a fost cucerit în jurul orei 2 dimineața. Ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătorea revoluția. Istoria oficială din Uniunea Sovietică a descris evenimentele ca mult mai dramatice decât au fost în realitate. Filmele create sub controlul propagandei oficiale arătau o uriașă năvală asupra Palatului de Iarnă și lupte crâncene, dar insurgenții bolșevici au întâmpinat o rezistență... redusă, astfel încât au putut pur și simplu să intre la pas prin poarta clădirii și să o ia în stăpânire.

Consecinte
Al doilea congres al Sovietelor a avut loc în același timp, iar din cei 649 de delegați, 390 erau bolșevici și cam o sută erau socialiști-revoluționari de stânga (care de asemenea sprijineau răsturnarea guvernului lui Kerenski). Când a fost anunțată căderea Palatului de Iarnă, Congresul a adoptat un decret pentru transferarea puterii către Sovietul Deputaților Muncitorilor, Soldaților și Țăranilor, ratificând astfel revoluția. Transferul de putere nu s-a făcut fără fricțiuni. Mulți socialiști-revoluționari au considerat că Lenin și bolșevicii au pus mâna pe putere în mod ilegal și de aceea au părăsit încăperea înainte ca rezoluția să fie adoptată. În timp ce ieșeau au fost tachinați de Lev Troțki care le-a strigat: "da, ieșiți, mergeți, plecați, intrați în groapa de gunoi a societății". În ziua următoare, Congresul a ales Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului guvern, (până la convocarea Adunării Constituționale), și a emis două decrete importante: Decretul asupra păcii și Decretul asupra pământului.

Decretul asupra pământului ratifica acțiunile țăranilor care, de-a lungul și de-a latul Rusiei, confiscau moșiile aristocraților și ale chiaburilor și le împărțeau între ei. Bolșevicii se descriau ca fiind o alianță a muncitorilor și țaranilor și au nemurit această uniune cu însemnul secerii și ciocanului în stema și pe steagul URSS.
Decretul asupra pacii proclama sfârșitul războiului și a fost baza care a permis guvernului lui Lenin să ceară pacea separată (22 decembrie 1917) și să semneze Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918).

Succesul revoltei din octombrie a încheiat faza revoluției începută în februarie și a transformat caracterul liberal al Revoluției Ruse în unul socialist. O încercare de cucerire a Moscovei făcută o lună mai târziu a întâmpinat o rezistență mai importantă, bolșevicii nereușind să aibă controlul total asupra orașului decât în martie 1918. O coaliție de grupări antibolșevice au încercat să răstoarne noul guvern al lui Lenin, declanșându-se astfel Războiul Civil Rus (1918 - 1920).

Statele Unite ale Americii nu au recunoscut noul guvern rus pâna la sfârșitul deceniului al patrulea. USA au trimis 10.000 de militari care să ajute invazia japoneză.

După octombrie 1917, mulți eseri (socialiști-revoluționari) și anarhiști ruși s-au opus bolșevicilor în soviete. Când acest procedeu a dat greș, ei s-au revoltat într-o serie de mișcări chemând la o "a treia revoluție". Cele mai importante exemple au fost răscoala din Tambov, (1919-1921), și revolta din Kronstadt (în martie 1921). Aceste mișcări, care au făcut un mare număr cereri dar care nu s-au bucurat de o conducere eficientă, au fost în cele din urmă zdrobite pe parcursul Războiului Civil.

VLADIMIR ILICI LENIN(rusă: Влади́мир Ильи́ч Ле́нин), numele de familie original: Ulianov (Улья́нов) (22 aprilie (10 aprilie (stil vechi)) 1870 - 21 ianuarie 1924), a fost un revoluționar rus care a condus partidul bolșevic, primul Premier al Uniunii Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism.

,,Lenin" a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede ca l-a creat ca să-si arate opoziția față de Gheorghi Plehanov care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai lung și care curge în direcția opusă. Oricum, sunt multe teorii despre proveniența numelui său, iar Lenin nu a dat vreodată lămuriri de ce l-a ales tocmai pe acesta. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit "Nikolai Lenin", deși el nu s-a numit niciodată așa în Rusia.

Vladimir Ilici Ulianov a fost cel mai priceput om politic al revoluționarilor socialiști. În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el s-a luptat cu tinerii radicali să-i îndepărteze de populism și să-i îndrepte către marxism.Exilat din 1895 până în 1899 în Siberia,unde și-a luat supranumele de Lenin a fost principalul tactician printre organizatorii luptei Partidului Social Democrat al Muncii.

În decembrie 1900, a fondat ziarul Iskra - Scânteia. În cartea sa Ce este de făcut? (1902), Lenin și-a expus teoria conform căreia un ziar publicat în stăinătate poate ajuta la organizarea unui partid centralizat revoluționar care să conducă lupta de răsturnare a unui guvern autocratic. El a lucrat mai apoi pentru crearea în Rusia a unui partid foarte strict organizat, extrem de disciplinat, care să ducă la îndeplinire un asemenea obiectiv. La al doilea Congres al PSDMR din 1903, a forțat organizația evreiască Bund să părăsească partidul și a produs o ruptură între facțiunea lui majoritară bolșevică și facțiunea minoritară menșevică, care credea mai mult în spontaneitatea muncitorească decât în tacticile revoluționare stricte.

Concepția lui Lenin despre partidul revoluționar al muncitorilor și țăranilor era mai apropiată de mișcarea Voința Poporului și de gândirea revoluționară a lui Tkacev, decât de cea a lui Karl Marx și a lui Friedrich Engels, teoreticienii marxismului. Tinerii bolșevici, precum erau Stalin și Buharin, îl considerau pe Lenin conducătorul lor de drept.

Tinerețea
Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia, fiu al lui Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), un funcționar civil de rang superior, care a militat pentru o mai mare democrație și educație liberă pentru toți în Rusia și al soției sale liberale Maria Alexandrovna Blank (1835 - 1916). Asemeni multor ruși, avea rădăcini etnice și religioase foarte amestecate. Avea ascendență calmîcă prin bunicii paterni, germană prin bunica după mamă, care era luterană și evreiască prin bunicul matern (care se convertise la creștinism). Vladimir Ulianov (Lenin) a fost botezat în ritul bisericii ortodoxe ruse.

Revoluționarul Vladimir s-a remarcat la studiul limbii latine și a limbii eline. În mai 1887, fratele său mai mare, Alexandr Ulianov, a fost spânzurat pentru participarea la un complot care urmărea asasinarea țarului Alexandru al III-lea. Acest fapt l-a radicalizat pe Vladimir și, la sfârșitul aceluiași an, a fost arestat și exmatriculat de la Universitatea din Kazan pentru participarea la un protest studențesc. El a continuat să studieze în particular și în 1891 a primit licența pentru practicarea avocaturii.

În loc să se dedice carierei juridice, el s-a implicat tot mai mult în activitatea de propagandă revoluționară și în studiul marxismului. Pe 7 decembrie 1895, a fost arestat de autorități pentru un an și mai apoi exilat în satul Șușenskoe din Siberia.

În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. În aprilie 1899, a publicat cartea Dezvoltarea capitalismului în Rusia. În 1900, exilul său ia sfârșit.
Călătorește prin Rusia și prin Europa și publică ziarul Iskra (Scânteia) și diferite alte articole și cărți legate de mișcarea revoluționară.A fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus facțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul Ce este de făcut?. În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în Finlanda pentru motive de siguranță. A continuat să călătorească în Europa și să participe la numeroase întruniri socialiste, inclusiv Conferința de la Zimmerwald din 1915.

Pe 6 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea și a avut un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând Tezele din aprilie. După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie, conducând o revoluție armată cu sloganul "Toată puterea - sovietelor!" împotriva Guvernului provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul "Statul și Revoluția" , care chema la o nouă formă de conducere bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete.
O bună parte a exilului, începând din 1909, dar și după cucerirea puterii, Lenin și soția lui au avut-o în preajma lor pe Inessa Armand, feministă și revoluționară dar și, după cum susțin anumiți istorici, amantă a conducătorului bolșevic, acceptată de prea toleranta Krupskaia.

Secrete financiare
Nici în Rusia, nici în străinătate, Lenin nu a cunoscut lipsurile materiale. Pe toată perioada exilului el nu a muncit nici măcar o singură zi; a călătorit mult (Berna, Paris, Bruxelles, Zürich, Londra, Stockholm, Berlin, insula Capri, etc), a locuit la hoteluri sau în case închiriate în stațiuni de odihnă. De unde proveneau banii care-i asigurau un trai fără griji?
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles