Revedere - Mihai Eminescu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Revedere - Mihai Eminescu

3. Incadrarea poeziei:
Cele mai multe lucrari ale sale au fost inspirate din natura, aceasta fiind pentru Eminescu atat un loc de inspiratie cat si un loc de relaxare. Aceasta tema o regasim si in poezia “Revedere”, unde poetul pune accentual pe comuniunea omului cu natura.
Sursele de inspiratie au fost doinele populare culese de poet in calatoriile sale prin tara, in care codrul este simbolul Universului.
Poezia “Revedere” a fost publicata in revista “Convorbiri literare” la 1 octombrie, cu toate ca fusese scrisa cu cativa ani inainte.

4. Definitia:
“Revedere” este o meditatie folclorica asupra trecerii timpului, care este vazut prin cele doua ipostaze ale sale, umana si cosmica. Pentru om timpul este trecator iar pentru codru timpul este etren.

5. Tema:
Tema poeziei o constituie conditia tragica a omului muritor in opozitie cu natura eterna.

6. Ideea poetica:
Ideea poetica exprima melancholia si tristetea poetului pentru viata trecatoare a omului si admiratia pentru vesnicia naturii.

7. Titlul:
Titlul “Revedere” atesta ambiguitatea poeziei si anume bucuria reintalnirii poetului cu un vechi prieten de care i-a fost dor, si sensul de trecere ireversibila a timpului.

8. Structura:
Poezia este structurata in jocul unui dialog dintre eul liric si codrul.
Puctul de plecare este doina populara, in care Eminescu introduce idei filozofice, astfel la o analiza mai atenta a poeziei se pot deosebi atat elemente de origine folclorica cat si elemente de origine culta.
Elementele de origine folclorica sunt urmatoarele: motivul codrului ca fiinta mitica, dialogul dintre codru si eul liric, familiaritatea stilului, limbajul popular, ritmul trohaic, rima imperecheata, masura de 7-8 silabe.
Elementele origine culta sunt: accentuarea ideii de persistenta a codrului, accentuarea si amplificarea opozitiei dintre om si natura, viziunea romantica a conditiei umana.

9. Cuprins:
In planul uman, omul ii pune codrului o serie de intrebari existentiale care l-au framantat toata viata. Astfel poetul doreste sa reliefeze curiozitatea omului.
Planul personificat al codrului este alcatuit din raspunsurile acestuia la intrebarile nelinistite ale finite.
Se poate observa o evolutie a sentimentelor eului liric de la bucuria initiala a regasirii intimitatii cu natura, pana la mahnirea finala a constatarii eternitatii codrului, in timp ce omul este pieritor.

Poezia poate fi impartita in patru secvente, doua reprezentand intrebarile omului, iar celelalte reprezentand raspunsurile codrului.
Prima secventa este reprezentata de prima strofa si incepe printr-o intrebarea dresata direct de catre eul liric, codrului personificat.
Folosind diminutivele “codrutule”, “dragutule”, poetul vorbeste codrului asemenea unei personae apropiate, intrebandu-l ce mai face intrucat nu l-a mai vazut.
Prin versul “Multa vreme am imblat” poetul evidentiaza ata efemeritatea si ratacirea omului in lume cat si statornicia naturii.
A doua secventa poetica reprezinta raspunsul codrului si cuprinde ce-a de-a doua strofa. In raspunsul acestuia constatam o serie de elemente care sugereaza permanente, continuitatea in natura.

Din raspunsul codrului personificat aflam de existenta lui indiferent de anotimpuri. Rotatia anotimpurilor se petrece an de an, iar codrul ramane acelasi. Acest lucru reiese din versurile “Iarna viscolul ascult” si “Vara doina mi-o ascult”.
In aceasta secventa sunt prezentate obiceiurile oamenilor in timpul celor doua anotimpuri amintite: “si gonind cantarile” semnificand colindele de Craciun si “implandu-si cofeile” semnificand culesul fructelor.
Codrul se adreseaza omului cu superioritate, evidentiind continuitatea naturii.

Cea de-a treia secventa lirica este o constatare, in care este sugerat conceptual filozofic al timpului “Vreme trece, vreme vine”. Trecerea ireversibila a timpului insemnand pentru natura o regenerare permanenta, o continua intinerire “Tu din tanar precum esti/ Tot mereu intineresti”.
Costructia “rauri line” semnifica ridurile pe care trecerea timpului le lasa oamenilor. Acestea reprezentand o caracteristica a vietii trecatoare a omului.
Ultima secventa contine raspunsul codrului. In raspunsul lui enumera cateva dintre elementele cu character de eternitate sugerand prin aceast statornicia naturii. Indiferent ca vremea ester ea sau buna natura este aceeasi, numai omul este schimbator, in timp ce natura cu marea, raurile, luna si soarele, codrul si izvoarele, raman neschimbate, eterne.
Prezenta dativului posesiv “stele-mi”, “mi-o”, expreima posesia tuturor elementelor naturii. « mai multe referate din Romana