Religie si societate

5x puncte

categorie: Religie

nota: 8.95

nivel: Gimnaziu

Orice societate este alcătuită din grupuri efemere sau permanente, inconsistente sau organizate, mari sau mici care au origini, structuri și scopuri diferite.Anumite grupuri își găsesc unitatea în legăturile „naturale de familie”, altele sunt alcătuite din indivizi pe care îi apropie o experiență comună.Există grupuri sociale a căror origine este datorată unei experiențe religioase și [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Religie si societate

Orice societate este alcătuită din grupuri efemere sau permanente, inconsistente sau organizate, mari sau mici care au origini, structuri și scopuri diferite.Anumite grupuri își găsesc unitatea în legăturile „naturale de familie”, altele sunt alcătuite din indivizi pe care îi apropie o experiență comună.Există grupuri sociale a căror origine este datorată unei experiențe religioase și a căror conduită este întemeiată pe aceasta.Coeziunea unui grup este deseori sporită și întărită, uneori chiar provocată de impulsurile provenite din experiențele religioase și dictate de acestea.Evoluția conceptelor, a instituțiilor și riturile religiei depinde de necesitățiile, dorințelor și ideiile grupurilor religioase.

H.J. Hogbin afirmă într-o lucrare a sa că:”religia mai mult reflectă decât dictează raporturile sociale”.Dar totuși putem spune că această „reflectare” nu exclude posibilitatea de „a dicta” raporturile sociale.Ceremoniile religioase și conceptele mitologice prezintă deseori trăsături explicabile prin caracterul unei unități etnice sau politice (familie, națiune, stat) noi și creatoare, experiența religioasă a personalitățiilor charismatice și a discipolilor acestora „a dictat” în mai multe rânduri, de-a lungul istoriei, schimbări profunde în timpurile existente și uneori chiar a pus bazele unor noi tipuri de grupări sociale.

O împărțire semnificativă, recunoscută de toți, este aceea care face distincția între grupurile religioase „naturale” și grupurile „fondate”.Specialist în religie, W Robertson Smith, ne spune că orice ființă umană devine membru a unei societăți naturale fără nici o alegere din partea sa, ci pur și simplu prin naștere și educație și rămâne membru al acestei societăți.

Cu timpul individul poate să renunțe la legăturile naturale, cum ar fi legăturile tată-fiu, frate-soră și își poate crea în mod voluntar o confrerie sau alt grup, dar le rămâne fidel celor naturale. Aceste fidelități , una față de grupul natural, iar cealaltă față de grupul creat, pot fi compatibile sau se pot exclude una pe cealaltă, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori atunci când motivele de afiliere la grupul creat sunt de ordin religios.

Identitatea grupării naturale și grupări religioase
Orice societate este formată din mai multe unități sau grupuri cu diferite grade de importanță, unele din acestea sunt grupurile „naturale” alcătuite din membrii uniți prin sânge sau căsătorie.Găsim în stadiile primitive ale civilizației, membrii unui grup natural strâns uniți de anumite activități și interese (căutarea și găsirea hranei, construirea de adăposturi, făurirea de unelte și arme) și acțiuni (vânătoarea și războiul).

Prin legăturile suplimentare care contribuie la coeziunea unui grup natural, există una care prezintă un interes deosebit, anume legătura religiei.Atitudinea religioasă a unui grup natural este determinată de doi factori:

1. o experiență personală caracteristică, mai mult sau mai puțin dar exprimată (colectivă sau individuală), a necunoscutului sau a sacrului;
2. influența tradiției.
Primul factor este un dat fundamental, pe care cu greu îl putem „explica” și pe care cu siguranță, nu îl putem reduce la influențele sau la reflectările mediului, climatului sau ale altor condiții exterioare.

Al doilea factor este mai puțin constant decât primul, fiind relativ tenace, chiar și la nivelul culturii primitive, tradiția religioasă face obiectul schimbărilor și evoluției.Ambii factori determină atitudinea religioasă atât din punct de vedere psihologic cât și în ceea ce privește formele pe care le crează experiența religioasă, trăită de membrii săi.Membrii aceleași familii povestesc cu toții aceleași mituri, sărbătoresc aceleași rituri și respectă cu toții și cred în aceași forță superioară divină și urmează exemplul păstrătorului tradiției trimis al aceleiași forțe superioare.

Deci, cultul, nu este numai o legătură suplimentară, ci este cea mai puternică, chiar dacă nu este de natură psihologică sau biologică.Putem spune că religia, conceptele și riturile religioase conferă o forță enormă și decisivă coeziunii unui grup natural.
Joachim Wach face o clasificare a grupărilor unde găsim:

• Grupul identic, în cadrul căreia legăturile culturale sunt aceleași cu legăturile naturale;
• Grupul exclusiv identic, al cărui obiect de cult și ale cărui forme particulare de adopție îi sunt rezrvate acestuia (familie, clan) în mod exclusiv și nu sunt împrăștiate de alte unități înrudite (altă familie din același clan, alt clan din același trib)
• Grupul specific religios-un trib poate să fie divizat într-un anumit număr de grupuri, fiecare având riturile sale religioase;acolo unde acestă divizare nu mai corespunde limitelor tribului, ea este reglementată de un principiu diferit și obidența religioasă față de un șef.

Grup specific religios găsim și în societățile primitive, dar nu este grupul laic, ci un grup care identifică legăturile religioase și legăturile seculare.Avem ca exemplu la greci, la romani, evrei, celți, egipteni și la vechile civilizații precolumbiene, familia este o unitate în același timp culturală și socială, deasemenea cetățile din Grecea, Asia, vechea Americă și China erau unități socio-culturale.

Națiunile în cadrul cărora supunerea față de religie și supunerea față de ordinea politică au coincis sunt evrei, egiptenii, babilonienii, asirienii, hituții, persanii, greci, romanii, chinezii, japonezii, mexicanii și peruvienii.”Toate aceste națiuni au evoluat conform unui proces de integrare, plecând de la cele mai mici unități tribale sau locale, pentru a ajunge un Stat”, ne spune Reich.
Cultul și familia

Antropologia modernă consideră familia drept cea mai mică unitate socială, dar conform lui Lowie, „suntem în măsură să concluzionăm că, spre deosebire de orice altă formă de organizare socială, familia, luată individual, este o unitate socială omniprezentă”.Cel mai simplu tip de familie rămâne totuși acela care nu conține decât mama, tatăl și copiii.Această unitate se regăsește de-a lungul întrgii istorii umane și formează inclusiv în zilele noastre baza societății moderne.Există unele trăsături comune famililor unui grup cultural și religios, însă altele nu se întâlnesc decât în cazul anumitor familii.

Cultul familiei la greci presupunea ca afilierea la familie și la demos era singura care determina îndatoririle religioase ale cetățeanului atic.S-au cunoscut organizațiile familiale din China, Egipt, India, Iran, Mexic și Peru, iar studiile tipologice despre unitățile socio-religioase din societatea primitivă au prilejuit numeroase controverse și discuții.S-au conceput teorii antropologice privind cultul familial, considerat drept realizarea ultimă a evoluției religioase.Unii priveau „manismul” drept adevărata sursă a religiei.

Mai mult decât oricare alt grup, familia își găsește integrarea în comunitatea cultului.Cu toate că ritul și cultural sunt două lucruri strâns înrudite, așa cum cultul și teologia în stadiile superioare, rămâne totuși adevărat faptul că celebrarea acelorași rituri, oricât de simple ar fi ele, este mai eficientă și mai importantă decât convingerile și credințele comune.

Cultul familiei poate fi caracterizat prin modurile diferite în care sunt îndeplinite funcțiile regulate și naturale, cum ar fi mâncatul (termenul ekapakena vosatam, „comunitatea celor care pregătesc mâncarea împreună”, este expresia obișniută prin care hindușii desemnează familia), contracararea legăturilor conjugale, joaca, munca sau prin executarea unor acte specific religioase.Libația, care este legată de mesele obișnuite, este o ilustrare a primelor demersuri, în vreme ce mesele ceremoniale, rezervate unui cult special, tămâierea, sacrificiul și rugăciunea sunt o ilustrare a celor din urmă.

Actele de cult înseși au loc în mod regulat (în fiecare zi, lună, an), fie în mod spontan cu ocazia unor evenimente importante din viața grupului sau a individului.Cele mai obișnuite ceremonii religioase în familie sunt cele care se prezintă sub formă de ofrande, rugăciuni, invocări, fie individuale, fie colective, îndeplinite de toți membrii familiei. În familia egipteană, conform lui Erman, viața de familie este centrată pe mamă și nu pe tată, deoarece ea este „cea care conduce casa”, „ține focul în vatră”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.