Reguli de evaluare a terenurilor si a mijloacelor fixe

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Reguli de evaluare a terenurilor si a mijloacelor fixe

Standardele Contabile Europene sunt elaborate de Uniunea Europeanã, fiind re-glementate prin Directiva a IV-a a Comunitãþilor Economice Europene, cu modificãrile ºI completãrile ulterioare, care cuprinde normele privind întocmirea ºi prezentarea conturi- lor anuale, Directiva a VII-a care reglementeazã conturile consolidate întocmite de grupul de intreprinderi mici ºi mijlocii ºi Directiva a VIII-a privind profesia liberã contabilã orientatã spre auditarea conturilor anuale.

...

În teoria ºi practica contabilã s-au conturat urmãtoarele criterii de evaluare a fluxurilor ºi stocurilor de active ºi pasive, cheltuieli-venituri:

- Valoarea de utilitate sau valoarea realã (justã), în englezã “fair value”. Considerã cã valoarea trebuie sã reprezinte costul ori sacrificiul consimþit pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul respectiv dacã l-am utiliza în intreprindere sau l-am vinde pe piaþã.

Valoarea realã este valoarea pe care un potenþial cumpãrãtor acceptã sã o plãteascã pentru achiziþionarea bunul respectiv, în starea care se aflã.

În reglementãrile contabile din România valoarea realã (justã sau corectã) este valoarea la care poate fi tranzacþionat un act, sau decontatã o datorie de bunãvoie, între pãrþi aflate în cunoºtinþã de cauzã, în cadrul unei tranzacþii unde preþul este determinat obiectiv.

- Valoarea de piaþã folositã în cadrul tranzacþiilor directe reprezintã preþul care poate fi obþinut pe o piaþã activã caracterizatã prin:

a) activele de pe piaþã sunt relativ omogene.
b) sunt cantitãþi suficiente aºa încât oricând se pot gãsi potenþiali vânzãtori sau cumpãrãtori.
c) preþurile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de public.

În afarã de categoria de valori prezentatã mai sus, se mai utilizeazã ºi altele:

1. Valoarea actualizatã ca formã de evaluare a valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar.
2. Valoare de înregistrare contabilã (valoarea la care un activ este inclus un bilanþ) dupã scãderea amortizãrii ºi a pierderilor acumulate din depreciere.
3. Valoarea realizabilã sau de decontare a unei datorii care este o valoare neactualizatã în numerar sau echivalente de numerar aºteptate a fi plãtite pentru a achita datoria.
4. Valoare realizabilã netã reprezentând preþul de vânzare estimat ce ar putea fi obþinut în prezent mai puþin costurile estimate pentru finalizarea bunului.
5. Valoarea rezidualã este valoarea netã pe care intreprinderea se aºteaptã sã o obþinã pentru un activ la sfârºitul duratei utile de viaþã, dupã scãderea costurilor de cedare.
6. Valoarea ajustatã este valoarea diminuatã a activelor care s-au depreciat.

- Timpul. Vizeazã momentul plasãrii evaluãrii în trecut, prezent sau viitor. Evaluarea în contabilitate se face la timpul prezent, dar obiectul evaluãrii îl constituie activele, pasivele, cheltuielile ºi veniturile care au intrat la costul istoric.

La bazele de evaluare prezentate mai sus se mai adaugã ºi valoarea de intreprindere sau de privare. Aceasta este o combinaþie a valorii de înlocuire cu valoarea actualizatã ºi a valorii de realizare.

Ea reprezintã preþul pe care un conducãtor de intreprindere avizat ºi prudent ar consimþi sã-l plãteascã pentru a dobândi bunul respectiv sau pierderea maximã pe care ar accepta-o intreprinderea dacã ar fi privatã de bunul respectiv.

Concluzionând, nicio bazã de evaluare nu are o aplicabilitate generalã ºi nu este satisfãcãtoare în mod absolut, ridicând problema opþiunii în acest sens.

Normele contabile europene s-au orientat spre costul istoric fãrã a exclude combinarea lui cu alte metode de evaluare.

În acest scop, situaþiile financiare sunt întocmite conform modelului contabil bazat pe costul istoric recuperabil ºi pe conceptul de menþinere a capitalului financiar sau fizic.

Elementele prezentate în situaþiile financiare se evalueazã la intrare, la inventar, evaluarea la bilanþ ºi evaluarea la ieºirea din intreprindere.

La intrarea în entitate bunurile se evalueazã ºi se înregistreazã la valoarea de intrare care este:

a) Cost de achiziþie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros.
b) Cost de producþie – pentru bunurile produse în entitate.
c) Valoare de aport stabilitã prin evaluare – pentru bunurile aduse ca aport la capitalul social.
d) La valoare justã – pentru bunurile obþinute cu titlu gratuit.

În cazurile menþionate la punctul (c) ºi (d) valoarea de aport, respectiv cea justã, se substituie costului de achiziþie.

Costul de achiziþie cuprinde preþul de cumpãrare, taxe de import ºi alte taxe, cheltuieli de transport, manipulare ºi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziþiei bunurilor respective. Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziþie.

Costul de producþie al unui bun reprezintã costul de achiziþie a materiilor prime ºi materialelor consumabile ºi cheltuielile de producþie direct atribuite bunului.

În costul de producþie poate fi inclusã o proporþie rezonabilã din cheltuielile care sunt atribuite bunului în mãsura în care acestea sunt legate de perioada de producþie.

În costul stocurilor nu se include ci sunt recunoscute ca ºi cheltuieli ale perioadei:

1. Pierderi de materiale, manoperã sau alte costuri de producþie peste normele admise;
2. Cheltuieli de depozitare, cu excepþia cazurilor în care acestea sunt necesare în procesul de producþie;
3. Cheltuieli de administraþie, care nu participã la aducerea stocurilor în forma ºi locul final;
4. Costuri de desfacere.
Dobânzile bancare la capital împrumutat pentru producþia cu ciclu lung de fabricaþie sunt incluse în costurile de producþie. « mai multe referate din Economie