Regimul politic al republicii federale Germania

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.71

nivel: Facultate

Referat despre Regimul politic al republicii federale Germania
In iunie 1948, aliatii occidentali au admis ideea reunirii unei adunari
constituante însarcinate sa elaboreze proiectul de Constitutie. Declaratia politica facuta de aliati în legatura cu acest obiectiv va contine acele dispozitii care sa permita germanilor sa contribuie la încetarea divizarii tarii nu prin reconstructia [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Regimul politic al republicii federale Germania

Referat despre Regimul politic al republicii federale Germania
In iunie 1948, aliatii occidentali au admis ideea reunirii unei adunari
constituante însarcinate sa elaboreze proiectul de Constitutie. Declaratia politica facuta de aliati în legatura cu acest obiectiv va contine acele dispozitii care sa permita germanilor sa contribuie la încetarea divizarii tarii nu prin reconstructia unui Reich centralizat, ci prin adoptarea unei forme federale de guvernamânt, care sa protejeze în mod satisfacator drepturile diferitelor landuri .

In vara anului 1948, liderii guvernelor locale aflate în zonele de ocupatie ale Frantei, Marii Britanii si Statelor Unite au convenit asupra unui sistem electoral în vederea desemnarii de catre parlamentele locale a unui organism cu rol de Constituanta, format din 65 de membri . Organismul respectiv a avut denumirea de Consiliu Parlamentar, în cadrul sau, ponderea politica o detineau reprezentantii Uniunii Crestin-Democrate si ai Partidului Social-Democrat. In zona occidentala existau 11 landuri în care s-a constituit o comisie alcatuita din experti în probleme constitutionale. Acestia au elaborat anteproiectul de Constitutie si l-au transmis Consiliului Parlamentar *. Anteproiectul a fost examinat în cadrul Consiliului pâna în mai 1949.

Textul final a fost adoptat la 8 mai 1949, cu 53 de voturi pentru si 12 contra, sub denumirea de Lege fundamentala si nu aceea de
Constitutie . în Preambulul Actului Constitutional se face precizarea potrivit careia „constient de raspunderea sa în fata lui Dumnezeu si a oamenilor si însufletit de vointa de a servi pacea în lume, ca membru cu drepturi egale într-o Europa unita, poporul german, în virtutea puterii sale constitutionale, a adoptat aceasta Lege Fundamentala",
în Preambul se face, totodata, precizarea ca Legea Fundamentala este aplicabila întregului popor german. Faptul ca în intentia membrilor Consiliului Parlamentar, Legea Fundamentala apartinea întregului popor german era o dovada ca, la momentul respectiv, nu se preconiza divizarea Germaniei. De altfel, preambulul sublinia ca, prin libera autodeterminare, s-a realizat unitatea si libertatea Germaniei.

Reunificarea deplina a Germaniei a constituit unul dintre obiectivele fundamentale ale germanilor care s-au succedat la conducerea Republicii Federale Germane, pâna la prabusirea regimului politic comunist în Republica Democrata Germana. Consiliul Parlamentar, organism învestit cu atributii de Constituanta, a adoptat noua Lege fundamentala constient ca îndeplineste o opera de tranzitie, necesara instituirii unui regim democratic si reconcilierii nationale . Provizoratul constitutional a fost mentionat chiar în cuprinsul Constitutiei. Astfel, art. 146 din Legea fundamentala, adoptata în 1949, prevede ca „prezenta Lege fundamentala, care este în vigoare pentru întregul popor german, dupa desavârsirea unitatii si libertatii Germaniei, înceteaza de a mai avea efect din ziua intrarii în vigoare a noii Constitutii
adoptate de întreg poporul german stapân pe deciziile sale".

Este de observat ca Legiuitorul Constituant, marcat de statutul special al Germaniei ca stat care nu se bucura pe deplin în acel moment de atributele suveranitatii sale, nu a folosit denumirea de Constitutie, ci de Lege fundamentala. Este demna de lauda mândria nationala a unui popor îngenunchiat militar, dar care nu-si asuma tarele si ororile regimului fascist. Asadar, în conceptia Consiliului Parlamentar, Legea fundamentala adoptata în 1949 avea un caracter provizoriu pâna când „poporul german stapân pe deciziile sale" va adopta o Constitutie. Desi a avut, initial, un caracter provizoriu si tranzitoriu, regimul constitutional s-a impus însa în viata politica a tarii, ca si în constiinta sociala a poporului german, ca un model de referinta pentru o guvernare democratica.

Consiliul Parlamentar si-a luat ca model Constitutia Republicii de la
Weimer din 1919, cu exceptia dispozitiilor acesteia referitoare la puternicele prerogative prezidentiale care nu erau pe placul Puterilor de ocupatie occidentale si nici al Uniunii Sovietice. Pilonii de rezistenta ai Constitutiei de la Weimer - preluati de Constituantul din 1949 - au fost statul de drept, organizarea federala a tarii (suspendata în 1933) si sistemul pluripartidist. In anul 1949 s-a produs dezmembrarea Germaniei în doua state având regimuri politice si sisteme constitutionale distincte: Republica Federala Germania si
Republica Democrata Germana.

In august 1949, electoratul a putut alege în mod liber un parlament central. La urne s-au prezentat aproape patru cincimi din alegatorii din zona occidentala. Cele mai bune rezultate le-a obtinut partidele unionale: Uniunea Crestin-Democrata (U.C.D.) si Uniunea Crestin-Sociala (U.C.S.) - care, cu 31%, au depasit cu aproape doua procente Partidul Social-Democrat, care a ramas 17 ani în opozitie. Primul cancelar federal a fost desemnat Konrad Adenaeur, presedintele U.C.D. Parlamentarii coalitiei guvernamentale - formata din U.C.D., U.C.S., Partidul Liber-Democrat (P.L.D.) si Partidul german de orientare pronuntat conservatoare - l-au ales cu o majoritate la limita, de numai un vot. Principalele obiective ale Guvernului condus de Adenauer erau consolidarea economiei de piata si integrarea Republicii Federale în
zona occidentala, obiective carora cancelarul Adenauer le acorda prioritate chiar fata de dezideratul reunificarii.

Constitutia adoptata în 1949 a fost extinsa dupa unificarea celor doua
Germanii, pe teritoriul fostei R.D.G., suferind revizuiri nesemnificative din acest punct de vedere. La 3 octombrie 1990 a avut loc reunificarea Republicii Federale Germania si a Republicii Democrate Germane. La 18 mai 1990, între R.D.G. si R.F.G. s-a semnat un acord cu privire la uniunea valutara, economica si sociala, intrat în vigoare
la 1 iulie 1990. La 31 august 1990 s-a semnat „Tratatul de unificare", în care a fost fixat mecanismul de alipire a R.D.G. la R.F.G. La 1 octombrie 1990, între U.R.S.S., S.U.A., Anglia, Franta si cele doua state germane s-a semnat la Moscova, Tratatul privind reglementarea definitiva a problemei germane. La 5 octombrie 1990, Tratatul a
fost aprobat de Bundestag, iar la 8 octombrie 1990 de Bundesrat.
Primele alegeri, dupa reunificarea Germaniei, au pastrat la conducerea tarii si coalitia crestin-liberala, însa componenta Bundestagului era diferita.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.