Regimul politic al Canadei

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.39

nivel: Liceu

Referat despre Regimul politic al Canadei
Potrivit Actului constituTional din 1867, puterea executiva a federaTiei a fost conferita monarhului englez, dar era exercitata in numele acestuia de catre un Guvernator General ajutat si sfatuit de un organism denumit Consiliul Privat al Regelui pentru Canada. Membrii Consiliului erau desemnaTi si convocaTi periodic de catre Guvernatorul General, c[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Regimul politic al Canadei

Referat despre Regimul politic al Canadei
Potrivit Actului constituTional din 1867, puterea executiva a federaTiei a fost conferita monarhului englez, dar era exercitata in numele acestuia de catre un Guvernator General ajutat si sfatuit de un organism denumit Consiliul Privat al Regelui pentru Canada. Membrii Consiliului erau desemnaTi si convocaTi periodic de catre Guvernatorul General, care avea, de asemenea, dreptul de a-i revoca.

Puterea legislativa a fost incredinTata unui Parlament compus din Monarh, Senat si o Camera a Comunelor. Prerogativele celor doua camere legislative nu puteau depasi insa pe cele ale Parlamentului britanic. IniTial, Senatul era compus din 72 de membri (câte 24 de senatori din partea provinciilor Ontario si Quebec si câte 12 reprezentând Noua ScoTie si New Brunswick).

Potrivit actului constituTional din 1867, fiecare senator de Quebec era numit de un colegiu elector al Canadei Inferioare, ceilalTi senatori fiind convocaTi periodic de catre Guvernatorul General, in numele regelui Angliei. Camera Comunelor era iniTial compusa din 181 de membri desemnaTi pe cale electiva. Prerogativa de a convoca Camera Comunelor aparTinea Guvernatorului General, care o exercita in numele Regelui. Durata mandatului legislativ a fost fixata la cinci ani. Potrivit Actului constituTional menTionat, fiecare provincie a dominionului era
condusa de un Locotenent-Guvemator reprezentând Coroana, cu avizul sau cu avizul si consimTamântul Consiliului executiv al provinciei respective. Potrivit ConstituTiei, Locotenentul-Guvernator era numit de Guvernatorul General si nu putea fi revocat timp de cinci ani de la numirea sa in funcTie.

In provinciile francofone (Ontario si Quebec), puterea legislativa era exercitata de Locotenentul-Guvernator si de o Adunare legislativa - sistem aplicat deja in provinciile anglofone. in Ontario, parlamentul era unicameral, iar cel al Quebecuiui era bicameral, fiind format dintr-un Consiliu Legislativ (Camera Superioara) compus din 24 de membri numiTi de Locotenentul-Guvernator in numele Coroanei si o Adunare legislativa compusa din 65 de membri alesi in 65 de districte electorale in Canada Inferioara. Actului constituTional din 1867 i-au urmat alte legi constituTionale care au reflectat schimbarile intervenite in viaTa politica a Tarii. Dintre acestea, cel mai important este Actul constituTional adoptat in anul 1982 de catre Parlamentul britanic la cererea si cu consimTamântul autoritaTilor canadiene. Se considera ca prin acest document s-a realizat „repatrierea ConstituTiei" canadiene.

Actul constituTional din anul 1982 are sapte parTi, dintre care cele mai importante sunt consacrate Chartei canadiene a drepturilor „ancestrale" ale populaTiei bastinase, precum si procedurii de modificare a ConstituTiei. ConstituTia Canadei se infaTiseaza in prezent ca un ansamblu de acte constituTionale, incepând cu Actul Americii de Nord Britanice din 1867 si sfârsind cu Legea adoptata in anul 1982 privind Canada, prin care s-a realizat ceea ce se spune „repatrierea de catre Marea Britanie a ConstituTiei Canadiene". in total sunt 14 legi constituTionale, la care se adauga alte 11 texte legislative enumerate in anexa la Legea constituTionala din anul 1982, toate aceste acte normative fundamentale alcatuind ConstituTia canadiana in sens formal.

Tuturor acestora li se adauga numeroase practici si tradiTii cutu-miare cu caracter constituTional, formate potrivit principiului ca orice regula care face obiectul unei adeziuni generale devine prin repetare succesiva o regula de drept. Compatibilitatea intre documentele constituTionale si tradiTiile constituTionale este ceva neobisnuit in organizarea politica a statelor lumii in epoca contemporana. Aceasta compatibilitate se explica insa prin legaturile strânse intre Canada si Marea Britanie, a carei ConstituTie este, de asemenea, o imbinare intre acte ale parlamentului si tradiTii constituTionale.

Din momentul „repatrierii ConstituTiei", Parlamentul britanic a pierdut competenTa de a legifera pentru Canada, chiar si la cererea si cu consimTamântul organismelor federale ale acesteia. Bazele constituTionale ale federaTiei in preambulul Actului constituTional din anul 1867 se precizeaza in termeni expresi dorinTa provinciilor Canadei (Ontario si Quebec), a Noii ScoTii si New Brunswick „de a contracta o Uniune federala pentru a forma un singur Dominion". In 1931, Canada si-a câstigat independenTa, devenind stat suveran, membru al Commonwealth-ului britanic. ConstituTia din 1982 nu se refera expres la structurile federative al statului. Ca atare, se subinTelege ca acestea au ramas neschimbate. in prezent, Canada este formata din 10 provincii care beneficiaza de o larga autonomie si doua teritorii aflate sub controlul Guvernului federal.

Intre organismele federale si cele provinciale exista o partajare a competenTelor, potrivit principiilor generale ale federalismului: principiul participarii si principiul autonomiei. Dintre acestea, poate cel mai relevant este cel al autonomiei. Potrivit acestui principiu, competenTele conferite provinciilor nu pot fi incalcate sub nici un motiv. Totodata, nici provinciile nu pot sa-si asume competenTe de natura celor care aparTin federaTiei. Rezulta astfel un exclusivism al competenTelor, fie al provinciilor, fie al federaTiei ca entitate statala.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.