Realismul

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Realismul

Realismul este un curent literar care ia naºtere în secolul al XIX-lea ºi dominã în bunã parte ºi secolul nostru. Dintre speciile literare, romanul se aflã în prim-planul preocupãrii scriitorilor realiºti. În principal, realismul preferã romanul-fluviu, desfãºurat pe mai multe planuri narative, cu acþiune amplã ºi numeroase personaje ºi în care sunt reconstituite cu minuþiozitate amãnuntele unei epoci istorice.

...

Naraþiunea începe cu descrierea drumului care duce spre satul Pripas:

“Din ºoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovãrãºind Someºul când în dreapta, când în stânga, pânã la Cluj ºi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bãtrân de lemn, acoperit cu ºindrilã mucegãitã, spintecã satul Jidoviþa ºi aleargã spre Bistriþa, unde se pierde în cealaltã ºosea naþionalã care coboarã din Bucovina prin trecãtoarea Bârladului”.

Obicei strãvechi ajuns pânã în zilele noastre, hora are rol social de confirmare a legãturilor dintre individ ºi lume. Intrarea în horã presupune un adevãrat ritual, pentru cã reprezintã un mod de a anunþa intrarea adolescentului în rândul maturilor. Din acest motiv, momentul constituie un eveniment de confirmare.

Cu o structurã bine echilibratã, în douã pãrþi, intitulate sugestiv Glasul Pãmântului ºi Glasul iubirii, romanul cuprinde în albia lui viaþa satului transilvãnean înainte de rãzboi. O anumitã ierarhie socialã este vizibilã dupã locul unde stau, cu cine vorbesc oamenii: primarul stã cu bãtrânii fruntaºi, apasã vorbele, le însoþeºte cu gesturi hotãrâte; bãrbaþii îºi scot pãlãriile la apropierea preotului Belciug ºi a familiei Herdelea, învãþãtorul satului. Primarul ºi fruntaºii satului ies la poartã întru întâmpinarea “domnilor”.

Modalitãþile de caracterizare a personajelor sunt clasice: descrierea mediului, portretul fizic, caracterizarea prin fapte, prin acþiuni, opiniile personajelor, caracterizarea fãcutã de cãtre alte personaje ºi autocaracterizarea.

Scriitorul, omniscient, vorbeºte în fiecare personaj, face aprecieri asupra lor.

Prin Costache Giurgiuveanu se continuã tipologia avarului din literatura românã (Hagi Tudose) ºi universalã (Gobseck, Goriot, Grandet), conturându-se un personaj complex. În raport cu moº Costache se definesc moral, celelalte personaje, pentru cã el deþine averea care-i polarizeazã pe toþi.

Povestea ascensiunii ºi surpãrii lui Ion adunã în cuprinsul ei, concentratã, închisã parcã într-un cerc, întreaga existenþã de altãdatã a Transilvaniei româneºti. Lumea þãrãneascã cu straturile ei nu fãrã comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualitãþii sãteºti: învãþãtorul, preotul, apoi autoritãþile: primarul, notarul, liota politicienilor în goanã dupã voturi; de asemenea, datinile ardelene specifice, legate de horã, nuntã, înmormântare; într-un cuvânt, viaþa satului în toate înfãþiºãrile ei alcãtuieºte un amplu ºi magistral caleidoscop în cuprinsul romanului lui Rebreanu. “Ion” este o densã monografie sau, mai precis, o epopee a satului românesc de peste munþi.

Autorul este omniscient (ºtie totul), aºa cum se observã din primele rânduri cu care începe romanul, situând exact personajele, acþiunea, în timp ºi spaþiu Descrierea minuþioasã a strãzii Antim (a clãdirilor, a interioarelor etc.), pustie ºi întunecatã, având un aspect “bizar”, varietatea arhitecturalã, amestecul de stiluri, ferestrele neobiºnuit de mari, lemnãria vopsitã care se “dezghioga”, fãceau din strada bucureºteanã “o caricaturã în moloz a unei strãzi italice”.

Naraþiunea se desfãºoarã obiectiv, de la relatarea omniscientã la notaþia succintã, lipsitã de comentariile autorului. În general, romanul realist este lipsit de discurs retoric. Vocea auctorialã nu imixteazã acþiunea, ci o construieºte direct. Dintre scriitorii români reprezentativi pentru acest curent literar îi amintim pe Liviu Rebreanu, George Cãlinescu, Cezar Petrescu, Marin Preda, º.a.

Construit în spirit clasic balzacian ºi cu o viziune realistã, “Enigma Otiliei” asimileazã elemente ale romantismului modern: introspecþia, fineþea, luciditatea ºi precizia analizei psihologice; interesul pentru psihologii contradictorii, tulburãtoare ºi derutante (Otilia, Pascalopol), pentru involuþii, degradãri psihice (alienarea, senilitatea, dedublare conºtiinþei - Simion Tulea), pentru studiul consecinþelor ereditãþii (Titi), toate intrã în sfera modernului.

Prin romanul “Ion”, Liviu Rebreanu a dat literaturii române întâia creaþie epicã de mari dimensiuni în care se simte pulsaþia vieþii, scriitorul dovedind cã are vocaþia construcþiilor monumentale.

Punând piatra de temelie a romanului românesc modern, Liviu Rebreanu s-a realizat ca un creator de primã însemnãtate ºi operele sale reprezentative ºi-au asigurat în patrimoniul artei un loc privilegiat, alãturi de înfãptuirile de o rezistenþã verificatã ale literaturii universale. « mai multe referate din Romana