Razvan si Vidra de B.P. Hasdeu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Razvan si Vidra de B.P. Hasdeu

Tabloului targovetilor din primul cant, care prezinta o multime oscilanta, tematoare, nediferentiata, i se opune tabloul haiducilor din cantul II unde se contureaza figuri de haiduci, dupa modelul baladelor populare, prin curaj, dragoste de patrie si de libertate.
Caracterul lui Razvan, "infocat, generos eroic si impresionabil" i se opune celui al Vidrei "ambitios, imperativ, orgolios", iar "marirea desarta" care-l va stapani, evolueaza paralel cu "iubirea de argint" a boierului Sbierea.Razvan retine mai intai semnificatia sociala a personajului. Hasdeu are curajul sa impuna un personaj din lumea oropsita a robilor tigani, care depaseste prin nobletea si curajul sau "trandavita boierime".

Cinstit si drept pretuieste libertatea si demnitatea umana si datorita nedreptatilor personajul poarta o unda de ura boierilor: "Calai ce pe robi ucideti, si pe slobozi in robiti". Il uraste pe Sbierea "cu cea mai sfanta si nepovestita ura", dar "generos la modul romantic" il iarta, generozitatea si nevoia faptelor mari alaturandu-se unei constiinte a caracterului deosebit a excelentei sale morale.Evolutia si transformarile sufletesti prin care trece, reliefeaza complexitatea si dramatismul existentei sale.

O asemenea personalitate coplesitoare impune si Razvan ajunge capitan de haiduci, primul pas pe "calea maririi". Intr-o discutie cu Tanase, ajuns si el in codru, Razvan face elogiul haiduciei: "lumea totusi de departe ne numeste cu fiori / Ucigasi, impusca-n luna, hoti, talhari omoratori... / O, nu, mosule! Nu crede! Asa fost-a totdeauna / Ca de cel gonit se leaga clevetirea si minciuna".Vidra il va ajuta sa-si constientizeze intuitia destinului. Vazand in piesa lui Hasdeu un model rar in literatura noastra prin caraterul eroic, Mircea Eliade afirma "credinta in destin este una dintre universalele melancolii ale sufletului omenesc.

Niciodata, insa, mai mult ca in romantism n-a fost mai dramatica si mai obsedanta." Personajul feminin il prinde pe Razvan in vartejul unei pasiuni in care nobletea sufletesca va fi sufocata de dorinta implinirii telului cu orice pret, iar bunele intentii se vor transforma intr-un egocentrism orb. Schimbarea din final este anuntata inca din cantul III, prin indicarea de catre Vidra a lui Sbierea drept posibil model al consecventei in urmarirea unui scop.In sufletul lui Razvan ramene totusi, ca trasatura permanenta, dragostea de patrie si grija fata de cei oropsiti care se manifesta chiar si atunci cand patima maririi il copleseste pana la dezumanizare.

Din Polonia, plaiurile patriei i se par de o frumusete neasemuita, iar dorul si nostalgia se marturisesc in imagini de mare expresivitate.
Hatmanului polonez, care-i cere sa lupte impotriva Moldovei, ii raspunde cu demnitate: "Nu, hatmane! Niciodata! Fie painea cat de rea, / Tot mai dulce mi se pare cand o stiu din tara mea! ..."
In clipa cand impins de pasiunea nefasta ajunge domn, primul lucru pe care il face e sa jure ca nu va "uita niciodata, c-a romanului tarie / Este plugul si cantarul mai presus de boierie..." « mai multe referate din Romana