Rata somajului

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Rata somajului

Referat despre Rata somajului
Recensamantul populatei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta.

Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efectuata in gospodariile populatei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversilor indicatori, ai ºomajului. Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a ºomajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen. La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca).


OCUPAREA – PREMISÃ FUNDAMENTALÃ A SITUAÞIEI SOCIALE
Dilemele vizând viitorul muncii ºi ocuparea forþei de muncã se numãrã
printre cele mai tensionate (arzãtoare ºi provocatoare) probleme cu care se confruntã lumea de astãzi. Munca ºi ocuparea forþei de muncã, sau activitãþile productive, într-un sens mai larg, au drept scop sporirea avuþiei naþiunilor ºi crearea unei vieþi mai bune pentru toþi oamenii.

Nivelul, structurile ºi eficienþa ocupãrii la un moment dat reflectã
performanþele macroeconomice, capacitatea organismului economic de a valorifica ºi valoriza resursele disponibile, inclusiv umane ºi forþa sa concurenþialcompetitivã. Munca este consideratã în majoritatea cazurilor, singura mãsurã a contribuþiei unui individ la activitatea productivã. Prin intermediul muncii se stabileºte în mod preponderent contactele sociale ºi tot astfel, îºi gãsesc ºi îºi definesc indivizii locul în societate. De asemenea, orice formular oficial sau orice
interviu legat de individ, conþine întotdeauna o întrebare referitoare la ocupaþia profesionalã ºi care este în strânsã legãturã cu personalitatea, capacitãþile fizice ºi intelectuale ale fiecãruia. Majoritatea relaþiilor sociale pe care le avem cu ceilalþi sunt puternic dependente de poziþia noastrã în câmpul muncii.

Cei mai mulþi oameni se identificã puternic cu locurile lor de muncã, parcurgând ani îndelungaþi de educaþie ºi trecând frecvent printr-un riguros proces de selecþie în vederea obþinerii unui anumit loc de muncã. Un loc de muncã bine remunerat va duce la creºterea venitului ºi de aici la creºterea nivelului de trai ºi ocuparea unei poziþii sociale superioare.

Ocuparea forþei de muncã se poate defini ca populaþia cuprinsã între
anumite limite de vârstã ºi care exercitã o activitate economico-socialã. În România, conform metodologiei balanþei forþei de muncã (BFM), populaþia ocupatã cuprinde persoanele cu vârsta cuprinsã între 15 ºi 57 ani femeile sau 62 ani bãrbaþii care au un loc de muncã ce le permite exercitarea unei activitãþi economico-sociale aducãtoare de venit.

Ancheta asupra forþei de muncã în gospodãrii (AMIGO), realizatã anual de
cãtre Comisia Naþionalã pentru Statisticã, foloseºte criteriul standard recomandat de Biroul Internaþional al Muncii: „de cel puþin o orã lucratã". În acest sens,1 Petre Andrei Goga ºi ªtefan Mãrginean, Restructurare, ocupare ºomaj.

Populaþia ocupatã cuprinde toate persoanele de 15 ani ºi peste, care au desfãºurat o activitate economicã sau socialã producãtoare de bunuri sau servicii de cel puþin o orã în perioada de referinþã în scopul oobþinerii unor venituri sub formã de salarii, plata în naturã sau alte beneficii. De asemenea, în ultimele douã secole problematica ocupãrii depline a suscitat interesul a numeroºi economiºti, cum ar fi: A. Smith, David Ricardo, John Stuart Mill, J.M. Keynes, Lionel Stoleru, F.A. Hayek, etc. Acest conceput poate fi definit ca starea de echilibru între cererea ºi oferta de muncã ºi care nu exclude existenþa, între anumite limite, a ºomajului. J.M. Keynes considerã ocuparea deplinã ca fiind „o situaþie în care volumul global al ocupãrii rãmâne inelastic la creºterea cererii efective pentru producþia care îi corespunde”. În jurul acestei definiþii keynesiene a ocupãrii depline se concentreazã ºi alte definiþii ale economiºtilor contemporani, dintre care vom menþiona doar una: „ocuparea deplinã este datã de acea ratã a ºomajului la care ritmul de inflaþie se stabilizeazã când rata creºterii masei monetare rãmâne constantã.”

Dar, dupã eforturi susþinute pentru menþinerea unor rate înalte de ocupare, ocuparea deplinã avea sã fie abandonatã la începutul deceniului opt. Ocuparea deplinã, conform unor curente de gândire, se dovedise incompatibilã cu spiritul competitiv concurenþial, cu eficienþa economicã a economiei de piaþã. Cu toate acestea dinamica crescãtoare a ocupãrii forþei de muncã s-a pãstrat, dacã nu în dimensiunea ei relativã, cel puþin în ce priveºte dimensiunea
absolutã; volumul absolut al ocupãrii, mai precis al angajãrii forþei de muncã s-a menþinut ca o trãsãturã definitorie a pieþei muncii pânã astãzi.

3.1 Ocuparea - obiectiv al politicii sociale
Problema ocupãrii forþei de muncã este destul de importantã pentru cã,
vizeazã fiecare locuitor în parte al acestei planete. Pregãtirea indivizilor pentru a intra pe piaþa forþei de muncã este un proces forte lung ºi costisitor, atât pentru societate, dar în special pentru individ ºi familia acestuia. Astfel, pregãtirea într-un anumit domeniu începe cu identificarea ºi dezvoltarea aptitudinilor copiilor,
continuã cu orientarea ºcolarã, formarea profesionalã iniþialã, integrarea socio-profesionalã la locul de muncã, reciclarea permanentã a cunoºtinþelor.

Ocuparea – premisã fundamentalã a situaþiei sociale recalificarea, policalificarea ºi specializarea fiecãruia, corespunzãtor cerinþelor
locurilor de muncã în plin proces de transformare. Orice individ care acordã o atenþie deosebitã pregãtirii profesionale va dori sã îºi gãseascã un loc de muncã pe mãsura pregãtirii ºi investiþiei realizate, pentru cã, ocuparea unui loc de muncã îi va permite accesul la venituri mai bune ºi o viaþã profesionalã mai lungã, îi va determina rolul ºi statusul în societate. Dacã, dupã terminarea unui anumit nivel de pregãtire, individul nu îºi gãseºte un loc de muncã în domeniul în care s-a pregãtit, pierderile (costurile) vor fi destul de mari, atât ale societãþii, cât ºi ale individului. « mai multe referate din Economie