Radiatii Rontgen

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Radiatii Rontgen

Razele Rontgen - razele ce se obþin la frînarea electronilor rapizi în tuburi cu vid.
Aceste raze minunate pãtrund prin corpuri netransparente pentru lumina neobiºnuitã. Gradul de absorbþie al acestor raze este proporþional cu densitatea substanþei. Deacea cu ajutorul razelor Rontgen se pot obþine fotografii ale organelor interne ale omului. Pe aceste fotografii se disting bine oasele scheletului, inima º.a.m.d. Acum în þara noastrã o datã pe an toþi cetãþenii trebuie sã treacã aºa numitul examen flouorografic. Cu ajutorul razelor Rontgen se fac fotografii ale cutiei toracice în scopul de a descoperi începutul unei boli înainte ca omul sa aibã senzaþii de durere.
Razele Rontgen - razele ce se obþin la frînarea electronilor rapizi în tuburi cu vid.
Aceste raze minunate pãtrund prin corpuri netransparente pentru lumina neobiºnuitã. Gradul de absorbþie al acestor raze este proporþional cu densitatea substanþei. Deacea cu ajutorul razelor Rontgen se pot obþine fotografii ale organelor interne ale omului. Pe aceste fotografii se disting bine oasele scheletului, inima º.a.m.d. Acum în þara noastrã o datã pe an toþi cetãþenii trebuie sã treacã aºa numitul examen flouorografic. Cu ajutorul razelor Rontgen se fac fotografii ale cutiei toracice în scopul de a descoperi începutul unei boli înainte ca omul sa aibã senzaþii de durere.
1. Descoperirea razelor Rontgen. Aceste raze au fost descoperite în anul 1895 de fizicianul german Wilhelm Rontgen. Rontgen ºtia sã urmãreascã, sã observe ceva nou acolo, unde mulþi savanþi pînã la el nu observau nimic curios. Acest talent deosebit i-a ajutat sa facã o descoperire remarcabilã.
La sfîrºitul secolului XIX atenþia generalã a fizicienilor a fost atrasã de descãrcarea în gaze la o presiune micã. În aceste condiþii în tubul de descãrcare în gaz se creau fluxuri de electroni foarte rapizi. Pe atunci ele erau numite raze catodice. Natura acestor raze încã nu era stabilitã exact; se ºtia doar, cã aceste raze îºi iau începutul de la catodul tubului.
Cercetînd razele catodice, Rontgen a observat în curînd, cã o placã fotograficã din apropierea tubului era stricatã chiar ºi în cazul, cînd era învelitã în hîrtie neagrã. Dupã aceasta el a mai observat încã un fenomen uimitor. Dacã înfãºurãm tubul de descãrcare cu un ecran de hîrtie muiat într-o soluþie de platinocianurã de bariu, acesta devenea luminiscent. Cînd Rontgen þinea mîina între tub ºi ecran, el observa pe ecran umbrele întunecate ale scheletului mîinii pe fondul contururilor mai luminoase ale ei.
Savantul a înþeles, cã în timpul funcþionãrii tubului de descãrcare apare o radiaþie care pãtrunde puternic, necunoscutã pînã atunci. El a numit-o raze x. Ulterior acestei radiaþii i s-a atribuit cu fermitate terminul ,,raze Rontgen".
Rontgen a observat, cã aceastã radiaþie apare în locul, unde razele catodice (fluxurile de electroni rapizi) se ciocneau cu peretele de sticlã al tubului. În acest loc sticla lumina cu o luminã verde. Experienþele ulterioare au arãtat, cã razele x apar la frînarea electronilor rapizi de orice obstacol, în particular, de electrozii metalici.

2. Proprietãþile razelor Rontgen. Razele, descoperite de Rontgen, acþionau asupra plãcii fotografice, provocau ionizarea aerului, însã nu se reflectau în mod vãdit de la orice substanþã ºi nu se refractau. Cîmpul electromagnetic nu influenþa asupra direcþiei de propagare a acestora.
Îndatã a apãrut ipoteza, cã razele Rontgen sunt unde electromagnetice, emise la frînarea bruscã a electronilor. Spre deosebire de razele de luminã ale spectrului vizibil ºi ultraviolet ele au o lungime de undã cu mult mai micã. Capacitatea mare de pãtrundere a razelor ºi alte particularitãþi ale acestora se explicau anume prin lungimea de undã micã. Însã aceastã ipotezã necesita dovezi, ºi aceste dovezi au fost obþinute abia dupã 15 ani.

3. Difracþia razelor Rontgen. Dacã radiaþia Rontgen reprezintã unde electromagnetice, ea trebuie sã manifeste difracþie - fenomen propriu tuturor tipurilor de unde. La început razele Rontgen treceau prin fante foarte înguste fãcute în plãci de plumb, însã nu s-a observat nimic asemãnãtor cu difracþia. Atunci fizicianul german Max Laue i-a venit ideia, cã lungimea razei Rontgen probabil e foarte micã, pentru ca sã se poatã observa difracþia acestor unde la obstacole create artificial. Doar nu se pot face fante cu dimensiunea de 10ˉ cm, deoarece aceasta e tocmai dimensiunea atomilor. Dar cum putem proceda, dacã razele Rontgen au anume acest ordin al lungimii de undã? Atunci rãmîne unica posibilitate - de a folosi cristalele. Ele reprezintã structuri ordonate, în care distanþele dintre atomi dupã ordinul de mãrime sunt egale cu dimensiunea atomilor, adicã cu 10ˉ cm. Anume cristalul cu structura lui periodicã este dispozitivul natural, care trebuie sã provoace neapãrat difracþia undelor, lungimea cãrora e de acelaºi ordin, ca ºi dimensiunile atomilor.
ªi iatã cã un fascicul de raze Rontgen a fost orientat asupra unui cristal, în spatele cãruia era situatã o placã fotograficã. Rezultatul a coincis pe deplin cu cele mai optimiste aºteptãri. Afarã de pata mare centralã, pe care o dãdeau razele, care se propagau dupã o dreaptã, au apãrut pete mici aºezate regulat în jurul petei centrale. Apariþia petelor mici a fost explicatã numai ca rezultat al faptului, cã are loc difracþia razelor Rontgen la structura ordonatã a cristalului.
Cercetarea figurii de difracþie a permis de a determina lungimea de undã a razelor Rontgen. Ea s-a dovedit a fi mai scurtã decît undele ultraviolete ºi dupã ordinul de mãrime este egalã cu dimensiunele atomului - 10ˉ cm. « mai multe referate din Fizica