Psihologia educatiei - Rolul psihologiei copilului in activitatea pedagogica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Psihologia educatiei - Rolul psihologiei copilului in activitatea pedagogica

Componenta instructiva a invatamantului trebuie sa conduca la formarea de deprindere sau de principi sau abilitati. In domeniul activitati intelectuale, in domenii adiacente disciplinelor ce se studiaza in scoala pt. aplicarea acestora in practica si in sporirea eficientei in activitatile lor pe care le desfasoara , ori atingerea acestor scopuri necesita respectarea anumitor principii legitati si meodelor de predare si invatare din partea dascalului pt. a putea fi receptate si insusite in masura optima de fiecare elev.

Parcurgand diferite etape de varsta pe parcursul scolarizarii copilul parcurge o serie de etape in dezvoltare si maturizare psihica respectiv intelectuala pt. a fi in concordanta cu posibilitatile si insusirile si disponibilitatile copiilor de diferite varste, dascalul trebuie sa cunoasca aceste insusiri si particularitati. Numai cunoscandu-le el isi poate organiza activitatea didactica in cunostinta e cauza iar prin respectarea particularitatilor respetive el isi va asigura o buna comunicare cu elevi de varsata respectiva facandu-si accesibil continutul cunostintelor pe care le preda nivelului de receptare si intelegere al elevilor .

Ca urmare este necesar ca dascalul sa fie interesat de cunoasterea cat mai profunta a psihologiei ciopiilor la diferite varste pt. a-si asigura o comunicare didactica cat mai adecvata si mai eficienta.
Insa in fiecare clasa in functie de nr. elevilor existenti dascalul trebuie sa tie seama de faptul ca fiecare elev constituiie o individualitate aparte care pedeoparte are o serie de insusiri comune cu aceiasi elevi de aceiasi varsta iar pe de lata parte v-a avea o serie de particularitati si trasaturi individuale, aceste particularitati individuale il separa pe fiecare elev de ceilalti din clasa si ei dau nota lui distincta.

Ca urmare: cunoasterea particularitatilor de varsta si a celor individuale si se impune ca o conditie 'sine quva non?' Pt. o buna desfasurare a activitati de instruire si educatie. Numai intr-un astfel de context se poate desfasura activitatea didactica in cunostinta de cauza. Nerespectarea particularitatilor de varsta si acelor individuale ale elevilor de catre dascal poate avea consecinta concretizata in neaducerea continuturilor didactice la nivelul si posibilitatile elevilor ca urmare pot aparea elev ca insucces la invatatura sau pot aparea alte forme de integrare scolara.

In cunoasterea si intelegerea copilului exista 3 orientari de interpretare:
- unul genetic
- unul functional
- unul diferential

Perspetiva genetica intelege si explica copilul activitatea si performantele sale din perspetiva dominanta a zestrei sale genetice. Ereditatea si zestrea genetica a copilului, int-adevar unul dintre factori principali ai dezvoltari insa absolutizarea s-a constituie o eroare prin faptul ca ignora sau nu i-a in considerare si celelalte categori de factori care sunt factor de mediu si cei educativi.

Perspectiva functionala- are in vedere performantele copilului pe care le realizeaza la un moment dat, performantele rupte de contextul vietii si activitati reale ale acestuia. Ca urmare este o perspectiva artificiala deoarece a intelege si explica realizarea copilului trebuie sa ne raportam pe deoparte la nivelul calitatilor sau altfel spus al datorari sale si pe de alta parte la trecutul sau, istoria sa pana la momentul respectiv. Ruperea rezultatului de cele mentionate anterior ofera o imagine, fragmentare si incompleta fapt ce conduce la fapt sigur la concluzi eronate.

Perspectiva diferentiala- aceasta este o ptica mai completa decat ceelalte 2 perspective deoarece tine seama de invidualitatea elevului. Insa si aceasta este una incompleta sau insuficienta deoarece nu tine seama si nu ea in considerare de factori majori care conduce si dezvolta conducerea copilului in mod special neglijeazasi consta in abordarea completa a copilului in unicitatea sa , ca urmare trebuie abordat dupa o schema cat mai larga si mai completa care sa aduca informati dintr-o perspectiva mai larga pt. a obtine o imagine mai fidela a acestuia.

Ce este copilul?
Mauris - A© Nu se poate definii un copil, dar se poate descrie conduite, reacti traiectori. E foarte greu sa definesti viata A>>
Un copil are o conduita mai mult sau mai putin stabila in functie de particularitatile sale coportamentale si in functie de practici educativi ale mediului. Activitatea de baza a copilului este jocul. In cadrul jocului copilul invata si prin joc se amuza dar prin joc se constitue un prilej si un mijloc de antrenare si de dezvoltare a anumitor insusiri si abilitati. Toti puii mamiferelor se joaca antrenandu-se si pregatindu-se pt. viata. Jocul copilului frecvent inspirat din mediul sau apropiat de viata adeseori jocul lui imita activitatea si modul de comportare a adultilor.

Pana in jurul varstei de 3 ani cand socializarea copilului devine mai interesat, copilul se joaca singur, nu stie colaborare cu alti. Copilul poseda un nivel de cunoastere care la incceput se bazeaza pe notiuni empirice. Notiunile empirice reprezinta nivelul I de insusire a notiunilor care au un pronuntat caracter concret si situational. Datorita acestor caracteristici sunt sarace in continut si ca urmare nu poate avea un nivel de generalitate.

Pe masura ce copilul creste si ajunge la varsta scoalara in asul pregatitor si in social in invatarea primara copilul incepe sa-si puna bazele formarii notiunilor stiintifice. Notiunile stiintifice - notiuni corecte formate , aceste inseamna continutul lor e precizat si explicat si fixat corespunzator in momente de lucru a copilului. Orice notiune prezinta un anumit nivel de generalitate caracteristica ce permite o ierarhizare a notiunilor.
« mai multe referate din Psihologie