Psihologia educatiei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Psihologia educatiei

1.2. PRIORITÃTI ALE STUDIULUI PSIHOLOGIEI EDUCATIEI
Urmãrind optimizarea instruirii si educatiei, psihologia educatiei este o ramurã aplicativã a psihologiei, pe lângã multe altele cum ar fi: psihologia muncii, psihologia medicalã, psihologia judiciarã, psihologia sportului, etc. Toate urmãresc ca, pe baza unor cercetãri psihologice sã se amelioreze o activitate sau alta. Ca ramurã a psihologiei, psihologia educatiei ocupã un loc important în domeniul mai larg al cunostintelor psihologice fundamentale si aplicativ-practice, precum si în sistemul stiintelor care se ocupã de educatie:
psihologia generalã, psihologia copilului, psihologia dezvoltãrii, psihologia patologicã, sociologie, pedagogie, stiintele comunicãrii etc.

Psihologia educatiei studiazã o multitudine de fenomene, activitãti,
relatii, legitãti, precum: legile ce guverneazã activitãtile psihocomportamentale si psihologia socialã a indivizilor supusi influentelor educatiei;
- dezvoltarea psihismului de-a lungul diferitelor stadii de vârstã (si în special la vârsta scolarã) si factorii dezvoltãrii psihice; fundamentele psihologice ale instruirii si educaÑiei (modul în care se dobândesc cunostintele, se formeazã trãsãturile de personalitate, se construiesc abilitãtile);
- bazele psihologice ale selectãrii si utilizãrii metodelor de interventie asupra individului (metode de predareînvãtare-evaluare);
- aspectele subiective ale unor fenomene cu conotatii pozitive sau negative în viata individului (succesul sau insuccesul scolar si social);
- dimensiunile psihologice ale agentilor implicati în activitãtile instructiveducative (relatiile dintre educat si educator, elemente de psihologie a grupului, climatul educativ, etc.);
- relatiile dintre diverse variabile educationale (formele de educatie socio-profesionalã, conditiile exterioare ale procesului educational, etc).

În consecintã, psihologia educatiei contribuie hotãrâtor la pregãtirea
psihologicã a profesorilor, aducând solutii practice în rezolvarea unor probleme educative. Din punct de vedere practic, cunostintele acumulate de psihologia educatiei sunt pretioase pentru toti cei implicati în actul educativ si oricine este supus influentelor educative si exercitã asemenea influente. Necesitatea cunoasterii psihologice derivã din aceea cã actul de instruire si de educatie trebuie sã se adapteze la situaÑii infinit de variate, datã fiind diversitatea aptitudinilor, atitudinilor si aspiratiilor individului.

CAPITOLUL II - DEZVOLTAREA PSIHICÃ SI EDUCATIA
Obiectivul lectiei/capitolului:
Concepte cheie: dezvoltare, dezvoltare psihicã, educabilitate, ereditate, mediu, educatie, dezvoltare cognitivã, dezvoltare afectivã, dezvoltare socio-moralã.

2.1. DELIMITÃRI CONCEPTUALE
Dezvoltarea este o notiune foarte generalã, care desemneazã totalitatea
proceselor de transformare prin care trec organismele vii sau institutiile sociale (societate, culturã, economie etc); ea presupune trecerea de la simplu la complex, printr-o succesiune de stadii, fiecare dintre acestea având un specific cantitativ si calitativ propriu.

Dezvoltarea fiintelor umane se desfãsoarã pe mai multe planuri: biologic, care implicã cresterea si maturizarea fizicã (somaticã), morfologicã si biochimicã a diferitelor componente ale organismului; psihic, care presupune formarea si perfectionarea diferitelor procese, functii si însusiri psihice în cursul ontogenezei (evolutia individualã); social, care se referã la formarea si reglarea conduitei
(comportamentelor) în conformitate cu modelele si normele sociale.

Cresterea reprezintã o dimensiune a dezvoltãrii în sens cantitativ.
Procesul complementar este cel de maturizare care exprimã atingerea gradului de dezvoltare completã a unor functii ale organelor interne sau a unor fenomene psihice. Dezvoltarea psihicã reprezintã procesul de formare a unor seturi de procese, însusiri si dimensiuni psihice si, totodatã, procesul de însusire si restructurare continuã a acestora. « mai multe referate din Psihologie