Psalmul - colind

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Psalmul - colind

Pornind de la aceastã necesarã interpretare ne vom pune întrebarea: Care a fost destinul “Psaltirii în versuri” a lui Dosoftei ? A intuit oare Dosoftei spiritul poporului român care nu preia decât ceea ce simte cã este al sãu ? Are “Psaltirea în versuri” un pronunþat caracter popular ?

Rãspunsul îl vom gãsi în cercetarea evoluþiei cãrþii în mediul sãu folcloric ºi în observarea specificitãþii sale.“Psaltirea” (1673) a fost cerutã, cãutatã pe un spaþiu însemnat, obiect adesea al unor tranzacþii, ori al transmiterilor prin testamente.

A cunoscut o circulaþie manuscrisã însemnatã, în parte ori în întregime, pânã cãtre secolul al XIX-lea, stârnind chiar ambiþii ce þinteau “ameliorarea” textului lui Dosoftei cum este cazul lui Cupcea Elizius. În întregime, “Psaltirea în versuri” o gãsim în douã copii aflate azi la B.A.R. mssele nr. 543 ºi 133.

Copistul codicelui nr. 543, care poate fi una ºi aceeaºi persoanã cu cel care a suportat financiar operaþia, adicã Neonil, Stareþ al Mãnãstirilor Neamþul ºi Secul, declarã cã a fost îndrumat la lucru de asemãnarea pe care a constatat-o între unele colinde ºi cântece de stea (pe care le transcrie la sfârºit) ºi unele stiluri ale lui Dosoftei.

“Dintru aceasta, luându-mi pricinã – zice el – am prescris toatã “Psaltirea” ºi la sfârºit am alãturat ºi aceste cântãri, numai pentru versul lor acel vechi ce se obicinuia a se cânta prin bisericile Molodaviei”. Asemãnarea identificatã de chir Neonil era chiar una realã. Câþiva dintre psalmii lui Dosoftei – 46, 48, 94, ºi 96 cu deosebire – au ieºit din pagina cãrþii ºi au intrat în oralitate (în forme uºor modificate) devenind cântece de stea ºi colinde.

Îi culegea Anton Pann în 1830 (“versuri muziceºti ce sã cântã la Naºterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ºi alte sãrbãtori ale omului”), vor figura apoi în toate cãrþile ce adunã producþii de acest fel în ultima parte a veacului al XIX-lea ºi începutul secolului XX.

Psalmii aºezaþi pe muzicã ºi cântaþi, într-o vreme, la diferite praznice bisericeºti, au fost introduºi de dascãlii de pe vremuri în ºcolile din preajma bisericilor ºi astfel, prin copii, vechile imnuri de slavã religioase au pãtruns mai departe în colindele de Crãciun.

Opera lui Dosoftei a avut insã o rãspândire mai largã decât ne putem închipui pânã acum, chiar ºi în Ardeal. Într-un manuscript copiat la Ibaºfãlãu, în 1758, gãsim alãturi de cântecele de stea încã doi psalmi, care lipsesc din colecþia lui Anton Pann: al 46-lea “Domnul este tare, lãudat ºi mare” ºi al 47-lea “La apa Vavilonului, acolo ºezum ºi plânsem”.

Împreunã cu alte cântece de stea, psalmii lui Dosoftei au intrat ºi ei în structura Vicleimului. Atfel cântecul pe care îl cântã trupa la încheierea pãrþii a treia: “Domnul stãtu craiu-n þarã” este psalmul nr. 96 al lui Dosoftei ºi încheierea “Veniþi cu toþii dimpreunã sã ne facem voie bunã” este psalmul 94.

Autonomizarea psalmilor versificaþi de Dosoftei începuse demult. Manuscrisele ardeleneºti cuprinzând stihuri religioase îi includ încã din veacul al XVIII-lea, succedând unor selecþii de felul celei operate pe la 1700, de popa Avraam “ot Cioara”, copist al unui sbornic în care au fãcut loc mai multor psalmi din colecþia lui Dosoftei ºi lista copiilor transilvãnene ar putea fi confirmatã.
« mai multe referate din Romana