Proprietatile elementelor chimice in tabelul periodic

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Proprietatile elementelor chimice in tabelul periodic

Raza ionicã este o mãrime care caracterizeazã dimensiunea relativã a unui ion într-un cristal ionic. Atomii elementelor au tendinþa de a-ºi realiza, pe ultimul strat, configuraþii electronice stabile de dublet ºi de octet, asemãnãtoare gazului rar cel mai apropiat:

- prin punerea în comun a electronilor de pe ultimul strat cu electronii altor atomi identici sau diferiþi, realizând astfel legãturi covalente;
- prin cedare sau acceptare de electroni ºi formarea de ioni.

Ionul este atomul încãrcat cu sarcinã electricã pozitivã sau negativã datoritã numãrului diferit de electroni de pe ultimul strat în comparaþie cu cel al protonilor din nucleu. Procesul de formare a ionilor se numeºte ionizare.Prin cedare de electroni, atomul unui element se transformã in ion pozitiv numit cation, iar prin acceptare de electroni, atomul elementului chimic se transformã în ion negativ, numit anion.

În grupã, razele ionilor pozitivi ºi negativi cresc de sus în jos, o datã cu creºterea numãrul de straturi, în acelaºi sens cu razele atomice.
În perioadã, razele ionilor pozitivi ºi negativi scad de la stânga la dreapta, o datã cu creºterea numãrului atomic .Între razele atomice ºi cele ionice existã relaþia:

Fie ionii:
Se observã cã un numãr egal de electroni este atras de un numãr din ce în ce mai mare de protoni. Acest lucru explicã micºorarea razei ionice în perioadã de la stânga la dreapta.

ENERGIA DE IONIZARE

Energia de ionizare, notatã ºi mãsuratã în sau în electronvolþi , reprezintã cantitatea de energie absorbitã în procesul de îndepãrtare a unuia sau a mai multor electroni dintr-un atom în faza gazoasã (energia consumatã în procesul de formare a ionilor pozitivi):

Energia de ionizare poate fi primarã (pentru îndepãrtarea unui singur electron), secundarã (pentru îndepãrtarea celui de-al doilea electron de pe stratul de valenþã) etc. Cu cât ionizarea este mai avansatã, este necesarã o energie mai mare pentru a îndepãrta încã un electron.

În perioadã, energia de ionizare este cu atât mai mare cu cât numãrul electronilor de valenþã este mai mare, adicã ea creºte de la stânga la dreapta, o datã cu creºterea numãrului atomic .În grupele principale, energia de ionizare scade de sus în jos, o datã cu creºterea numãrului de straturi.

Cu cât energia de ionizare este mai micã cu atât elementul este mai electropozitiv. Potenþialul de ionizare, notat , reprezintã raportul dintre energia de ionizare ºi numãrul atomic.

AFINITATEA PENTRU ELECTRONI

Afinitatea pentru electroni, notatã , reprezintã energia care se degajã atunci când un atom acceptã un electron pentru a forma un ion negativ. Afinitatea pentru electroni, în perioadã creºte de la stânga la dreapta, iar în grupã creºte de jos în sus. Cu cât afinitatea pentru electroni este mai mare, cu atât elementul este mai electronegativ.

SPECTRELE OPTICE

Spectrele optice ale elementelor chimice din aceeaºi grupã se aseamãnã mult între ele ºi se deosebesc de spectrele optice ale elementelor chimice din alte grupe.

PUNCTELE DE TOPIRE ªI DE FIERBERE

Punctele de topire ºi de fierbere, în perioadã cresc de la extremitãþi cãtre grupa IVA, în grupele IA, IIA, IIA, IVA cresc de jos în sus, iar în grupele VA, VIA, VIIA, VIIIA cresc de jos în sus. În grupele secundare punctele de fierbere cresc de sus în jos, cu excepþia grupelor IB ºi IIB unde scad. Variaþia punctelor de topire în grupele secundare este neregulatã. « mai multe referate din Chimie